Unii trebuie să mănânce în cantităţi mari, alţii în cantităţi mici. Unii trebuie să fie foarte atenţi ce aleg să pună în farfurie, alţii ignoră cu desăvârşire această restricţie. Dar pentru toţi sportivii olimpici, dieta este o chestiune crucială şi importantă, care nu trebuie neglijată. Acest lucru are o explicaţie – fiecare corp ateltic, fie că este robust, fie că este fragil, este o maşinărie care cere combustibil specific pentru a da cel mai bun randament.
Autor: Anca Murgoci
Profesorul Alvaro Garcia-Romero Perez, de la Universitatea Europeană din Madrid a spus că în ceea ce priveşte dieta „nu există o formulă specială pentru toţi sportivii”.
Sportivii care mănâncă mult
Este cunoscut cazul înotătorului Michael Phelps, câştigător a 16 medalii olimpice, care consumă zilnic 12.000 de calorii (de cinci ori mai mult decât cantitatea recomandată). Profesorul Garcia-Romero spune că este totuşi o exagerare. Cu toate acestea, există sporturi de rezistenţă care cer cantităţi mai mari de alimente comparativ cu un om normal. „Vorbim aici despre maraton, triatlon, nataţie sau ciclismul. Acestea se caracterizează printr-o cerere mai mare de energie. Sportivii trebuie să consume suficienţi carbohidraţi pentru a avea multă energie”, spune profesorul Marcia Onzari, de la Universitatea din Buenos Aires. În această categorie intră cerealele, orezul, ovăzul, porumbul, cartofii sau făina.
Sportivii care mănâncă puţin
În această categorie intră sportivii din categoria grea, cum ar fi boxerii şi cei care practică arte marţiale, dar şi înotătorii sau gimnaştii. Pentru toţi aceştia, controlul greutăţii este fundamental şi îl poate pune pe sportiv sub o mare presiune faţă de hrană. Potrivit BBC Mundo, practicanta de Taekwondo (o artă marţială coreeană, faimoasă în special pentru loviturile înalte cu piciorul) Nuc Takar are o dietă zilnică de 1500 de calorii, cu 500 mai puţin decât media recomandată pentru o femeie. Profesorul Garcia-Romerp spune că nu este etic să supui un atlet la un regim strict de alimentaţie: „nu este normal. Înainte de a fi atlet, vorbim despre un om. Trebuie să ne gândim ce se întâmplă cu aceşti oameni în viaţa de zi cu zi, nu doar că sunt sportivi şi trebuie să câştige medalii”.
Sportivii care au un regim specific
Aici sunt încadraţi sportivii de rezistenţă, cum ar fi halterofilii sau aruncătorii de ciocan. În cazul lor se cere creşterea cantităţii de energie din alimentaţia lor pentru a mări masa musculară, care cere proteine, creatină şi diferite suplimente. Profesorul nu este de acord cu această dietă şi spune: „dacă o persoană consumă proteine timp îndelungat este posibil să aibă probleme renale şi hepatice”. Există unii atleţi care consideră că anumite alimente sunt cheia succesului în menţinerea vitalităţii. Un caz celebru este cel al maratonistei chineze Wang Junxua, a cărei dietă includea viermi, ciuperci şi supă de broaşte ţestoase. Maratonisul Michael Arnstein consideră că singurele care îi dau energie sunt fructele.
Sportivii care mănâncă ce vor
În timp ce unii atleţi au regimuri foarte stricte, alţii spun că mănâncă tot ce îşi doresc. Atletul american Tyson Gay consumă 230 grame de proteine, 208 grame de carbohidraţi şi 70 grame de grăsimi zilnic. Înotătorul american Ryan Lochte: „nutriţia este ultimul lucru de care mă preocup. Am mâncat şi la McDonald s aici. Cred că lucrul acesta m-a şi ajutat”, a declarat în timpul Jocurilor Olimpice de la Pekin din 2008. Atleta Jessica Ennis spune că: „toată lumea îmi recomandă să ţin o dietă strictă, dar nu este cazul. Mănânc şi salate sau fructe, dar şi ciocolată. Atleţii mănâncă normal”.
Aşadar nu este o reţetă specială pentru a obţine succesul olimpic. Potrivit specialiştilor, bunul-simţ ar trebui să fie model în păstratea sănătăţii pe termen lung. Practic, sportivii trebuie să aibă măsură atunci când mănâncă, dar să nu îşi refuze un desert, atunci când este cazul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
