FFI afectează celulele nervoase şi conduce la apariţia unor găuri în talamus, acea parte a creierului care este responsabilă cu somnul şi odihna.
Astfel, corpul nu îşi mai revine după oboseala acumulată în timpul zilei, iar persoana rămâne trează pentru tot restul timpului cât i-a mai rămas de trăit.
Cercetătorii au început să caute cauzele bolii, după ce Silvano, un italian care a trăit în anii ʹ80, s-a hotărât să-şi ofere creierul pentru a se putea face cercetări cu privire la misterioasă boală. În vârstă de 53 de ani, bărbatului era pe un vas de croazieră când blestemul „insomniei fatale” l-a lovit.
I s-au micşorat pupilele atât de mult, încât aveau dimensiunea unui vârf de ac. În acel moment și-a dat seama ce i se întâmplă, boală manifestându-se înainte la tatăl şi două dintre surorile sale.
Bărbatul s-a prezentat la un laborator care studia tulburările de somn în cadrul Universităţii din Bologna.
Le-a spus medicilor că este conştient că mai are de trăit maxim 8-9 luni şi că doreşte să îşi doneze creierul în scop ştiinţific, pentru a se află cauza bolii.
După moartea acestuia, oamenii de ştiinţă au descoperit că în cazul pacienţilor care suferă de „insomnie fatală”, prionii (proteine din creier care îşi modifică structura în urmă infecţiilor), suferă o mutaţie genetică ce le oferă rezistenţă în faţă sistemul imunitar, ajungând în cele din urmă să otrăvească neuronii.
Din această cauza, în timpul somnului, pacienţii mimau activităţile pe care le desfăşurau în timpul zilei, înregistrând cicluri de mişcare rapidă a ochilor.
Deşi la început s-a crezut că cercetătorii aflaseră soluţia care le asigura dublarea şansei de viaţă bolnavilor, studii ulterioare au infirmat capacitatea tratamentului de îmbunătăţire a rezultatelor.
Boală apare după vârstă de 40 de ani, de cele mai multe ori manifestându-se la mai mulţi membri ai aceleiaşi familii, fapt care demonstrează că poate fi transmisă genetic.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
