Premierul Bolojan a pus țara la postit, președintele Dan se roagă în mânăstirile de pe Valea Sâmbetei, acolo unde se duc creșterea economică și nivelul de trai, plutind pe apa râului respectiv.
Ideal ar fi fost ca înainte să-și mărturisească păcatele. A avut limba mincinoasă când a promis că nu crește TVA? Nu, nici vorbă! Marketingul electoral se afurisește doar când îl practică necredincioșii în valori europene.
A semănat discordie între frați? Poate înainte de alegeri, astăzi aleargă după frații alegători din zona electoratului ”pupător de moaște”, însoțit de operatorii televiziunilor prietene (vă mai amintiți de unul, Băsescu, descoperit ca din întâmplare de reporteri, de fiecare dată când se ducea incognito la hypermarket, templul consumului capitalist, să-și cumpere un bax de apă plată și un borcan cu smântână, în prime-time?).
Are Nicușor o inimă care scornește planuri viclene, alt păcat capital? Vom vedea cum joacă în alegerile la care s-a înscris deja Drulă, sau cum va arbitra meciurile din coaliție.
Până una-alta, se roagă. Poate face mai mult? Nu cred că în linia atribuțiilor postului de președinte al României are pârghii să intervină în dezbaterile momentului: Trump-Putin, Von den Leyen-Zelenski etc.
Când tocmai ai aflat că principalul tău aliat a devenit prietenul principalului tău dușman îți ia ceva timp de reflecție să găsești calea de urmat, nu e ca și cum ți-ar stabili-o erata publicată de CCR în MO.
Altfel, ce să facă în București șeful statului, acum? Acum, adică azi. Acum doi-trei ani, da, avea ce să facă: dacă finaliza PUG-ul și dădea drumul la proiecte private, aveam o creștere cu 1,5 puncte din PIB la nivel național, nu cea mai murdară și sufocată capitală europeană. Din datoriile cu care se luptă Bolojan cel puțin 2 miliarde sunt lăsate de administrația Dan la PMB. De exemplu.
Dar nu e momentul și nu sunt eu omul să-l critic. Are cine. Peste cinci sau zece ani, depinde cum merg jocurile, lăudătorii lui Nicușor Dan din prezent or să se ocupe cu demolarea statuii pe care tot ei au ridicat-o. Așa cum presa care o compara pe doamna Iohannis cu Jacqueline Kennedy, analizând cu entuziasm și deferență ținutele haut-couture cu care îi ”răvășea” pe liderii occidentali, s-a transformat în cea mai înverșunată denunțătoare a luxului prezidențial din avioanele închiriate.
Instagramabilul copilaș care a cucerit inimile austriecilor la Salzburg va deveni în scurtă vreme dl Goe, plimbat pe bani publici de un părinte aflat în perpetuă campanie electorală.