„Mă mut la mama”, spectacolul jucat de sute de ori în țară și de patru ori la Sala Palatului, a ajuns pe marele ecran. Gabriel Fătu a povestit cum a reușit să strângă banii pentru realizarea filmului.
Actorul și producătorul Gabriel Fătu a vorbit despre spectacolul 'Mă mut la mama' și a spus că acesta a fost jucat de patru ori la Sala Palatului și în numeroase orașe din țară și a avut un succes uriaș. După pandemie, acesta a decis să transforme cele trei spectacole într-un film și a început să lucreze la proiect.
Video:
„Am avut aceste trei spectacole pe care le-am jucat din 2010 până în 2020, când a venit pandemia, mii de spectacole în toată țara. Am avut turnee.
Doar 'Mă mut la mama' l-am jucat la Sala Palatului. Atenție! Au mai fost spectacole la Sala Palatului, dar am jucat 'Mă mut la mama' la Sala Palatului de patru ori! Imaginați-vă, 4.000 de oameni - 4.000 ori 4. Nu joci la Sala Palatului. Sala Palatului este de concerte, de conferințe. E adevărat că jucam și noi cu lavaliere, se auzea ca la radio, oamenii de sus de acolo vedeau pe ecrane, dar am vrut să jucăm noi la Sala Palatului.
Și făceam turnee prin țară, am jucat în toate orașele mari, în toate orașele mici, în cămine culturale, în restaurante, prin bucătării, deci nu știu unde n-am jucat. Aveam spectacole în fiecare zi, de luni până luni, eram cu un troller după mine și, la un moment dat, mă întrebam: „Acum mă duc sau mă întorc?” Nu mai știam de unde vin.
Acum vreo trei ani m-am întâlnit cu Andreas, după pandemie n-am mai jucat spectacolele, și i-am zis: „Hai să nu pierdem succesul celor câteva mii de spectacole, sute de mii de spectatori”, fără să exagerez, și i-am zis: „Te apuci să scrii un scenariu din toate trei?” Zice: „Da”. Și zic: „Eu mă apuc să strâng bani. Cât costă să faci un film?”
Am făcut noi analize: câteva sute de mii de euro un film de calitate și cu parteneriate și cu locații”, a spus Gabriel Fătu.
„Cel mai mult a costat echipa de filmare”
Actorul a povestit că cele mai mari costuri au fost pentru echipa de filmare, care a avut aproximativ 50 de oameni. Filmul a fost realizat cu o singură cameră, din mai multe unghiuri, iar actorul și-a dorit ca filmul să aibă imagine și sunet de calitate.
„Dar ce costă cel mai mult?”, a întrebat Val Vâlcu.
„Cel mai mult a costat echipa de filmare, pentru că am găsit o echipă din asta, profi, ați văzut, ca în filmele americane, când filmează sunt în spate, acolo...
Deci în spatele camerei erau, în fiecare zi, 50 de oameni. Totul s-a filmat cu o singură cameră din diverse unghiuri. Vă dați seama, eram cinci într-o scenă și punea camera pe dumneavoastră și trăgeam de 10 ori până ieșea scena bine, după care întorcea camera pe celălalt, trebuia să iasă la fel, și după aia pe celălalt. Deci era o muncă...”, a spus Gabriel Fătu.
„Dar de ce o singură cameră, de ce nu pot fi mai multe?”, a întrebat Val Vâlcu.
„Pot fi mai multe, dar este un procedeu cinematografic de a filma cu această cameră de calitate totul din anumite unghiuri. (...) Mi-am dorit să iasă un film de calitate din punct de vedere al imaginii și al sunetului, să nu mai auzim în sala de cinema vreodată cum auzeam înainte la filmul românesc, în sală: „Ce-a zis? Ce-a zis?”. Deci, se aude impecabil”, a spus Gabriel Fătu.
Scenariul, scris în două săptămâni. Banii pentru film, strânși în trei ani
Actorul a povestit că scenariul filmului a fost scris de Andreas Petrescu în doar două săptămâni, dar strângerea banilor pentru producție a durat trei ani.
„Ideea este că Andreas Petrescu a scris acest scenariu în două săptămâni, iar mie mi-au trebuit trei ani de zile să strâng banii, pentru că am pornit de la domnul Mândrilă, care a venit cu o sumă, un domn cu o firmă de construcții, Mari Vila.
A fost o singură discuție cu Andreas Petrescu. Eram la domnul Mândrilă în birou și vorbeam cu Andreas și l-am întrebat cât costă un film. Și el a zis: „Cam 200.000 € dacă îl facem așa, din sărăcie, și cu 300.000 faci un film bun".
Și eram cu domnul Mândrilă și zic: „Îmi dați și mie 300.000 € să fac un film?” și a zis: „Da”. Și la dânsul, da e da și nu e nu. Și a început apoi toată nebunia aceasta: el să scrie scenariu, să adunăm echipa, actorii. Am vorbit cu domnul Gelu Colceag, pentru că era regizorul spectacolelor și mi se părea normal să fie și regizorul filmului, și a zis: „Da, dar am nevoie și de un regizor de film, că eu nu știu cu imaginea, cu sunetul”. Și de asta pe afișul filmului sunt doi regizori: George Buzoianu și Gelu Colceag.
Au lucrat împreună, au lucrat în echipă, s-au înțeles și la montaj și după ce am semnat contractul, am găsit această echipă, au analizat, au studiat și au zis: „Putem filma totul în 11 zile”, a spus Gabriel Fătu.
Banii s-au terminat înainte de finalul filmului. Cum a continuat proiectul
Gabriel Fătu a povestit că producția filmului a fost mai scumpă decât se aștepta, iar costurile au crescut din cauza promovării și a actorilor.
Potrivit acestuia, după ce s-au terminat banii, a fost nevoit să apeleze la sponsori și la prieteni pentru a finaliza filmul.
„Atenție, acest film s-a filmat cu această echipă, totul era contra cronometru și contra cost. Orice depășire însemna alte costuri, dar după ce am semnat contractul, a început nebunia. Au zis: „Păi, stați un pic, 300.000 de euro plus TVA”. Fără actori... Un actor, în funcție de box-office, de notorietate, poate să ia de la câteva sute de euro pe ziua de filmare până la 1.000-2.000-5.000... Nu știu, depinde. Și au mai fost niște zeci de mii de euro cu actorii.
După care, lansarea filmului... Când lansezi un film și îl bagi în toate cinematografele din țară, începi promovarea. (...)
Nu a fost simplu. Am mai găsit și sponsorizări - și vreau să le mulțumesc tuturor celor care s-au implicat în acest film și au zis „Da” când am fost și am propus, pentru că, la un moment dat, s-au terminat banii. Am sunat un prieten de la Tulcea, Mihai Munteanu, care e constructor de vapoare, și am zis: „Mai am nevoie de niște bani să termin filmul”. Și a zis: „Da, te ajut”. Și zic: „Cam vreo 100.000 de euro”. „Poftim?”. Și până la urmă a zis: „Da, dar îi recuperăm?”; „Nu știu”. Am zis: „Este o loterie”, a spus Gabriel Fătu.