Amerindienii, făcând parte din etnia Chichas, aveau periodic o sărbătoare ciudată, desfășurată în preajma miraculosului lac Guatavita, în timpul căreia preotul (vraciul) oficiant apărea în fața mulțimii îmbrăcat în aur. Era celebrul El Hombre Dorado.
Pe ce se baza această ceremonie în care metalul galben era folosit cu atâta generozitate? Acest mister au vrut să îl afle conchistadorii, dar se pare că au eșuat.
Speranțe spulberate
Mitul Eldorado – denumire care a început să fie dată unui ipotetic imperiu amerindian, și nu unei simple localități – s-a născut atât din datele reale furnizate de băștinași și parțial constatate de invadatorii europeni ai Noului Continent, cât și din disperare. Contextul istoric al descoperirii Americii fusese unul favorabil răspândirii unor astfel de zvonuri. Regatul spaniol era aproape secătuit de îndelungatele lupte pentru alungarea musulmanilor din țară (Reconchista), iar una dintre misiunile (promisiunile) lui Columb a fost și aceea a aducerii unor bogății inimaginabile Coroanei spaniole.
Astfel, începând din veacul al XVI-lea și până în secolul XX, așa-numitul imperiu El Dorado a fost căutat cu o fervoare uriașă. Nenumărate expediții spaniole (și nu numai) s-au orientat inițial după spusele cronicarului Gonzalo Fernandez de Oviedo.
Conform relatărilor acestuia, o veche tradiție a indienilor Chichas amintea de „depozitarea” unor cantități inestimabile de obiecte din aur în lacul Guatavita, ca mijloc de adorare a unui zeu ancestral. Șeful religios al comunității respective, „cacicul”, se înveșmânta cu praf de aur și se scufunda, o dată pe an, în mijlocul lacului, pretinzând că astfel comunica cu divinitatea și „verifica” existența comorilor în adâncuri...
Evident, în zona respectivă ar fi trebuit să existe mine de aur. Unde? La această întrebare au încercat să răspundă expedițiile sângeroase ale europenilor, a căror arie de desfășurare s-a extins din Venezuela și până în Peru. Nicio etnie amerindiană găsită în cale și macelarită nu a divulgat secretul „Imperiului de aur”. Cu toate acestea, împotriva unei realități dezamăgitoare, legendele înfloreau. Chiar și marele explorator englez Sir Walter Raleigh a propagat cu înflăcărare acest mit (în secolul XVIII).
Citește și: Șase locuri faimoase care nu au existat - DEZVĂLUIRI din istorie
O ipoteză verificată
Odată cu evoluția științifică și tehnologică a metodelor de căutare a metalelor prețioase, lacul Guatavita, cel în jurul căruia s-au conturat atâtea speranțe (după ce cercetătorii au ajuns la concluzia ca El Dorado nu exista), a fost „atacat” cu mijloacele cele mai eficiente. Pomparea apelor si dragarea, operatiuni începute la sfârșitul secolului XIX, s-au încheiat definitiv în anul 1912. Nu a fost găsit niciun obiect de aur care să confirme existența unui tezaur incomensurabil. Astfel, în acel an 1912, se încheia (oficial) căutarea presupusei comori, care debutase în 1540. Mai mult, geologii columbieni au legat mitul omului de aur de un incident petrecut, probabil, la începutul mileniului I d.Hr., și anume căderea unui meteorit impresionant în apele acelui lac.
Băștinașii acelor vremuri puseseră fenomenul pe seama unui zeu al Soarelui, care dăduse astfel un avertisment sever asupra bunăstării localnicilor. În aceste circumstanțe, a fost firească nașterea unei legende legate de acea divinitate celestă, care nu putea fi înduplecată decât cu un ceremonial având în centrul său metalul cel mai prețios. Cu toate acestea, toate popoarele amerindiene dispuneau de cantități apreciabile de aur...
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
