România continuă să fie lider european la capitolul deceselor care ar fi putut fi evitate prin tratament la timp, o consecință directă a dezechilibrului masiv din sistemul de sănătate, avertizează prof.univ.dr. Cristian Vlădescu.
În timp ce majoritatea covârșitoare a cadrelor medicale este concentrată în orașe, sute de localități rurale nu au acces nici măcar la servicii medicale de bază. Experții din sănătate publică avertizează că sistemul actual de finanțare nu stimulează prevenția și propun modele europene de eficientizare. Prof. univ. dr. Cristian Vlădescu atrage atenția asupra unei falii adânci între rural și urban: între 85% și 90% din totalul medicilor din România profesează în orașele mari și medii, adică acolo unde trăiește mai puțin de jumătate din populație.
"Problema României nu e în marile oraşe. Problema României este că 85% spre 90% din total medici sunt în oraşele mari şi medii. Adică unde este sub 50% din populaţie. Restul populaţiei are acces zero sau foarte redus la medici. Sunt peste 200 de localităţi unde nu există nici medic, nici farmacist, nici asistent.
(...) România are cea mai mare, dacă ne uităm la indicatori care ţin de sistemul sanitar, mortalitate tratabilă. Adică decese care nu se întâmplau, dacă persoanele erau tratate în sistemul sanitar", a declarat prof.univ.dr. Cristian Vlădescu.
Diagnosticarea târzie duce la costuri mai mari. Cerc vicios în sistemul sanitar
Întârzierea prezentării la medic creează un domino periculos: bolile sunt depistate în stadii avansate, șansele de supraviețuire scad drastic, iar costurile de tratament pentru stat devin uriașe. Deși Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a început în ultimii ani să deconteze mai multe servicii de prevenție, cum ar fi vaccinarea, problema de fond rămâne neschimbată: nimeni din structura actuală nu este penalizat sau recompensat în funcție de starea reală de sănătate a populației.
"De câţiva ani, Casa de Asigurări finanţează şi prevenţia. Ceea ce nu făcea înainte! Compensează vaccinarea, spre exemplu!", a intervenit Val Vâlcu.
"Bun, problema e aşa. Dacă ajungi prea târziu la medic, eşti într-o fază avansată şi dacă eşti în fază avansată, riscurile de a deceda sunt mai mari, şi după aceea sigur şi costurile sunt mai mari. Intri într-un cerc vicios. Nimeni din actuala structură nu are interesul sau nu are penalitatea de a remedia lucrul ăsta. Apropo de Casa de Asigurări, casele de asigurări sunt independente acum, nu contează dacă asiguratul trăieşte sau moare, ei primesc aceiaşi bani.
Dacă ar fi fost făcut sistemul astfel încât finanţarea să fie dată în funcţie de asigurat şi de statusul său de sănătate, lucruri care se pot vedea din bazele de date... Pentru un vârstnic, să zicem, era un calcul făcut, iar Casa de Asigurări primea 400 de euro pe lună de la CNAS, care devenea de fapt un distribuitor de resurse pe criterii clare. Iar dacă eşti student în Bucureşti la 20 de ani, Casa de Asigurări ar fi primit 40 de euro. Deci era un stimulent ca să îi aibă în evidenţe pe cei în vârstă, şi în acelaşi timp să menţină asiguraţilor administraţia sanitară. Şi atunci aveau două stimulente: primul, să ţii asiguratul în viaţă, că dacă nu mai e în viaţă pierzi banii, iar al doilea să îi ţii sănătoşi, ca să nu coste mult când se îmbolnăvesc", a mai declarat prof.univ.dr. Cristian Vlădescu.
Modelul finanțării pe risc și exemplul finlandez
Prof. Cristian Vlădescu, directorul Institutului Național de Management al Seriviciilor de Sănătate, vine cu exemplul finlandez, acolo unde asiguraţii primesc scrisori pentru a li se aduce aminte să se prezinte la screening.
"Sunt modele nenumărate, inclusiv în ţări, să zicem aşa, socializante. Spre exemplu, Finlanda. La finlandezi, primeşti acasă, în funcţie de statusul tău, o scrisorică în care ţi se explică: "A trecut termenul în care trebuia făcut screeningul de... Neprezentarea comportă o coplată la următoarele tipuri de investigaţii". Dar asta o putea face cel care dădea banii. Şi acum tot CNAS ar putea să o facă, dar nu există nici un stimulent sau nicio penalitate dacă nu o face.
Când eşti finanţat în funcţie de asiguraţi, ai şi stimulent şi penalitate. Ai pierdut asiguratul, ai pierdut banii. S-a îmbolnăvit asiguratul, te costă mai mult tratamentul şi îţi rămân mai puţine fonduri", a completat specialistul.
