'În urmă cu cinci ani am mai organizat o astfel de acţiune, însă, atunci se mai putea circula cu trenul pe ruta Oraviţa - Iam, printr-o firmă privată de transport persoane pe calea ferată. Din 2015, pe acest tronson de cale ferată nu mai circulă niciun tren. De remarcat este faptul că tronsonul Oraviţa - Iam face parte şi astăzi din situl Calea ferată Baziaş - Oraviţa - Anina, clasat ca monument istoric. Pentru că am dorit să marcăm împlinirea a 165 de ani de la inaugurarea acestui prim tronson, am iniţiat o deplasare cu maşinile în cele două localităţi', a declarat preşedintele Forumului Democratic al Germanilor Caraş-Severin, Erwin Josef Ţigla. În plus, cei 165 de ani vor fi marcaţi şi prin lansarea unui plic filatelic ocazional dedicat evenimentului.
Cu acelaşi prilej, a fost confecţionată o ştampilă filatelică ocazională, care va fi folosită în cadrul Oficiului Poştal din Oraviţa, pe data de 20 august. Această ştampilă a fost aprobată de Federaţia Filatelică Română şi de către Poşta Română pentru a fi folosită la întreaga corespondenţă ce va fi trimisă marţi din Oraviţa. Cel dintâi traseu feroviar din ţară este Oraviţa - Iam - Iasenova - Vracevgai - Baziaş, inaugurat pentru transportul de marfă la 20 august 1854, iar pentru călători, la 1 noiembrie 1856, o investiţie de cinci milioane de florini, considerată de istorici a fi şi cea mai veche din sud-estul Europei. 'În raportul din 1853, secretarul ministerial Karl Hocheder anunţa că traseul spre Baziaş, din Lişava la Oraviţa şi de aici la Dunăre, fusese terminat. Inaugurarea are loc la 20 august 1854 cu o locomotivă C-2-t din tipul Engerth.
Cu mecanicul Wenzel Hantschke, în locomotivă se află inspectorul Dullnig, inginerul Bach şi arhitectul inginer Maniel. După locomotivă şi tender, se află o platformă descoperită, unde s-au amenajat locurile pe care să stea ministrul Thinnfeld, secretarii Layer şi Hocheder, von Gränzenstein şi von Berg, directorul Direcţiei Montanistice Bănăţene, Friedrich Reitz', precizează istoricul Ionel Bota. În anul 1854, momentul inaugurării avea o însemnătate deosebită, mai ales din punct de vedere economic. Mai târziu, începând cu 1 noiembrie 1856, când linia a fost deschisă şi pentru persoane, tronsonul care unea localităţile Oraviţa şi Baziaş prin Răcăşdia - Iam - Iasenova - Biserica Albă, lungimea totală fiind de 62,5 km, avea să reprezinte pentru acest spaţiu un progres fără precedent.
Ionel Bota arată că după platforma cu oficialităţile au fost legate, în vederea probei rezistenţei şi randamentului, opt vagoane, din care trei încărcate cu lemn de pădure, iar celelalte cinci, cu cărbune de la Anina. Trenul a plecat din Lişava la ora 7,00 dimineaţa, dar platforma a fost ataşată în gara Oraviţa, de unde, după slujba de sfinţire, garnitura a plecat la ora 8,00 şi a ajuns la ora 14,00 în Baziaş, după o singură oprire pe traseu, la Iasenova.â
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
