Deși întreaga elită europeană se aștepta la o alianta franco-germană care să apere Parlamentul European de avansul electoral al partidelor naționaliste si eurosceptice, Macron, în gândirea sa de bancher, a oferit o alianță, mai puțin obisnuită, Olandei. Premierul Rutte, cunoscut pentru liberalismul său intransigent când vine vorba să impună austeritatea altor țări și să scoată profit pentru guvernul său din dramele economice cum este cea a Greciei, a sărit imediat la chemarea cocoșului galic.
Mai mult a și oferit o axă politică de substanță, care să întărească linia progresistă definită de către Macron. O linie politică care oferă Franței conducerea Europei, înlocuind Germania, fără ca aceasta să pună prea mulți bani pe masă (pe care nici nu îi are, economia franceză fiind slăbită de decenii) în schimbul unei poziții economice puternice a Olandei pe continentul european. Echilibristica studiată a lui Rutte, care nu are alt interes decât să mulgă singur vaca bugetului european răspund intereselor nu mai puțin voluminoase și cinice ale unui Macron jupiterian, în pierdere de viteză în țara lui denumită eufemistic Macronia și aflat în degringoladă și conflict când vine vorba de o Europă care nu îl ascultă.
Rutte si-a lansat deja campania de acaparare a UE, mai ales ca își dorește enorm presedintia europeană (cea detinuta astăzi de către socialistul polonez Tusk) după ce acum câteva săptămâni s-a întors dintr-un mediocru turneu politic european, petrecînd câteva ore și la București unde a fost încurajat de președintele Iohannis să înjure România în numele luptei anti-corupție. Interesantă legătură, deoarece Iohannis dorește să candideze la un nou mandat cu sprijinul liberalilor, care de aproape o lună au luat distanță sigură de Germania creștin democraților sau de liberalii eurosceptici din ALDE european.
Șansa pierdută cu Germania
Mișcarea politică subtilă făcută de către Iohannis prin a permite unui străin să îi critice propria țară, chiar din poarta palatului prezidential germanic, astăzi poate fi explicată. Iohannis își dorește una din cele trei funcții europene și probabil că o înțelegere cu Rutte al Olandei îi oferă șansa pe care a pierdut-o cu Germania. Căci oricât de apropiat este de aceasta, președintele român nu a găsit cheia unei înțelegeri politice deoarece nici crestin democrații, nici social-democrații nu îl consideră un om politic cu sanse serioase în Romania. Ca atare, replierea strategică a fost imediată, mai ales ca atât Rutte cât si Macron doresc să folosească lupta anticorupție ca instrument principal de distrugere a tuturor cel care nu li se supun, adică actorii politici din Ungaria, Polonia, Austria, Cehia. Cum experimentul german al luptei anticorupție din Romania a eșuat în protocoalele secrete semnate sub atenta monitorizare a MCV, protocoale de care, acum, toți fug să le explice, Iohannis a găsit în noua axă liberală europeană (de fapt o axă neo-marxistă globalizatoare și înșelătoare) continuarea singurei teme de campanie pe care o mai poate utiliza in speranța de a obtine un scor electoral cât de cât acceptabil.
Pe partea continentală mesajul Macron-Rutte pune o problemă severă partidelor clasice politice din Parlamentul European. Cum, în ultimile decade, puterea din UE a fost împărțită între social democrați și creștini democrați, cu liberalii ca element de coeziune și stabilitate, propunerea macronistă de a forma o axă progresistă care să transceadă viziunile politice clasice pune o problemă reală Germaniei și statelor pro germanice.
PNL, marele pierzător
Pentru România, problema fundamentală va fi zgomotul francez care va prelua limbajul violent, nivelator și decadent al luptei anticoruptie de tip Macovei, Orban, Cioloș și miscarea anarhică rezist, care va distruge și mai mult șansele PNL de a câștiga alegerile de anul viitor. Pentru iluziile din Macronia, însă va fi ultima sansă de a impune o axă politică care să oprească creșterea populistilor si partidelor politice anti sistem, care pot bloca mecanica Uniunii Europene. Macron stie că fără putere în Europa, la el acasă, în Franța adevărată, nu va mai avea nici o șansă politică.
Rutte are un alt obiectiv. Scoaterea Olandei din cercul intim german si plasarea pe orbita europeană cu el in frunte. La vârsta de 50 de ani, cu o economie care gafaie serios si o populatie deja speriată de presiunea imigranților musulmani, cu teme electorale care nu mai prind la vot, Rutte pariază. Că mulți analiști i-au spus că pariul cu Macron este pierzanie curată si poate sa il scoată din istorie, pare că nu il interesează pe olandez.
Noi episoade de tip 10 august?
Acest mariaj de conivență trebuie să sperie partidele politice românești. Este clar că virulenta lingvistică a temei anti corupție nu va dispărea din dialogul politic interior. Probabil că vom mai avea evenimente ca cele din 10 August până la alegerile europarlamentare de anul viitor. Liberalii, obligați de Iohannis, vor fi victimele unui mesaj capcană franco-olandez, fără miză reală. Iar la ieșirea din această capcană așteaptă Cioloș, cel care nu are nicio identitate politică, ideologică sau culturală. Macron, nivelatorul de identități, își va găsi sosia în Romania asteptând, fără să facă niciun efort, să câștige voturile lui Iohannis. Dispariția liberalilor, creatori istorici ai României moderne, în zgomotul franco-olandez va fi totală si, mă tem, iremediabilă.
Acest fenomen va oferi șansa PSD să fie singurul partid identitar si cu proiect național structurat, deschizând canale, încă nebănuite, cu o Europă aflată sub asediul atât al macroniștilor cât și al naționaliștilor eurofobi și sceptci. Dacă socialiștii români vor exploata acest joc european fin și extrem de complex, numai viitorul ne va spune.
Notă: Titlul și intertitlurile aparțin redacției, textul aparține autorului
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
