Standard & Poor's (S&P) a confirmat, astăzi, ratingul suveran al României la nivelul BBB-/A-3. Țara nu retrogradează la junk.
Verdictul S&P reprezintă ultima dintre evaluările programate în 2026 de cele trei mari agenții internaționale de rating. Anterior, Fitch și Moody’s au analizat situația României și au decis, la rândul lor, să păstreze țara în categoria recomandată investițiilor, însă cu perspectivă negativă.
Subiectul a fost comentat și de analistul Bogdan Chirieac, care a avut o reacție de ultimă oră într-o intervenție la România TV.
"Ar fi urmat o prăbușire a nivelului de trai"
"Este singura veste bună, ca să spunem așa, în ultimul an și jumătate. Au mai fost cele din luna august, dar Standard & Poor's (S&P) era cea mai dură dintre agențiile care dau rating în lumea asta mare. Fitch și Moody’s ne-au menținut și ele ratingul. Suntem pe ultima treaptă în care țara este favorabilă investițiilor. Dacă treceam în "junk", urma o catastrofă economică în România. Era efectiv o catastrofă. Înțeleg acum că și măsurile luate de Banca Națională a României, de depreciere a monedei naționale, au contribuit la verdict. Au fost profesioniștii din BNR care de trei ori în acest an au salvat România. Ultima dată a fost acum câteva momente. Să sperăm că situația politică se mai liniștește. Poate că luni va fi o nominalizare care va avea și succes. Problema este că programul de austeritate va continua, dar acum nu mai suntem în fața unei catastrofe economice. Am scăpat de o catastrofă.
Dacă România ar fi intrat în categoria "junk", ca să înțeleagă și publicul larg, ar fi urmat o prăbușire a nivelului de trai în această țară. Cursul euro-leu se putea duce ușor peste 6 lei. Creditele s-ar fi scumpit asimptotic. O să spuneți că sunt și foarte scumpe dobânzile acum, dar s-ar fi dus și mai mult. Investitorii și-ar fi retras banii. Fondurile de investiții nu au voie să investească în astfel de situații cu "junk". Inflația ar fi crescut automat. Apoi ne puteam aștepta la o chestiune și mai gravă, mai exact stagflația. Adică, prăbușire economică și creșterea inflației în același timp. Inflația de ce ar fi crescut? Pentru că îți creștea cursul euro-leu. Este o formulă de catastrofă economică din care te scoate doar intervenția foarte dură a FMI-ului și a Băncii Mondiale. Practic, nu s-ar fi putut altfel. Ei erau singurii care te mai puteau împrumuta", a explicat Bogdan Chirieac.
Explicații pe larg
Standard & Poor's (S&P) a confirmat vineri ratingul suveran al României la nivelul BBB-/A-3 (investment grade) şi a menţinut perspectiva negativă.
S&P avertizează că un blocaj politic prelungit ar putea pune în pericol reducerea deficitului bugetar în 2027 și 2028, cu posibile efecte asupra încrederii investitorilor și costurilor de finanțare. În scenariul unei deteriorări a situației, agenția spune că ar putea lua în calcul o retrogradare a ratingului României.
În schimb, perspectiva ar putea fi revizuită la „stabilă” dacă deficitele externe și bugetare se reduc, iar autoritățile prezintă un plan de politici credibil pe termen mediu.
În evaluarea sa, S&P estimează că deficitul bugetar al României va ajunge la 6,25% din PIB în 2026, față de 7,9% în 2025 și 9,3% în 2024, însă avertizează că perspectivele pentru 2027 și 2028 sunt incerte. Agenția estimează, de asemenea, un deficit de cont curent de 7,5% din PIB în 2026 și anticipează o contracție de 0,5% a economiei românești în acest an.
Un alt punct sensibil îl reprezintă costurile datoriei: S&P estimează că cheltuielile cu dobânzile vor urca la 3,2% din PIB în 2026 și la 3,5% în 2028, ajungând la aproape 10% din veniturile bugetare până la sfârșitul lui 2028.
Redăm comunicatul Standard & Poor's (S&P), publicat în această seară:
La 2 octombrie 2026, S&P Global Ratings a confirmat ratingurile de credit suveran „BBB-/A-3” pe termen lung și scurt, în valută străină și națională, acordate României. Perspectiva rămâne negativă.
Perspectivă
Perspectiva negativă reflectă opinia noastră conform căreia riscurile legate de punerea în aplicare a măsurilor de consolidare a finanțelor publice ale României și de reducere a deficitului său extern rămân ridicate. Perspectiva reflectă, de asemenea, vulnerabilitatea României la schimbările în ceea ce privește încrederea investitorilor, din cauza nevoilor considerabile de finanțare externă și a ponderii ridicate a deținerilor de datorie publică de către nerezidenți.
Scenariul pesimist
Am putea reduce ratingurile României dacă procesul prelungit de formare a guvernului, în urma destrămării coaliției în mai 2026, ar putea împiedica reducerea deficitului bugetar în 2027 și 2028. Constatăm riscuri ca eșecul implementării unei traiectorii credibile în materie de politică fiscală și economică să nu numai că ar pune în pericol consolidarea bugetară, dar ar putea, de asemenea, să amplifice riscuri mai ample, precum deteriorarea încrederii investitorilor, creșterea costurilor de finanțare și intensificarea presiunilor asupra balanței de plăți.
Am putea lua în considerare, de asemenea, o retrogradare a ratingului în cazul în care presiunile externe se intensifică – de exemplu, dacă perturbările de pe piața energiei ar deraia așteptările privind inflația pe termen mediu ale României, slăbind în același timp în mod semnificativ creșterea economică, balanța de plăți și rezultatele fiscale.
Scenariul optimist
Am putea revizui perspectiva la „stabilă” dacă deficitele externe și bugetare ale României se vor reduce, stopând erodarea bilanțurilor publice și a balanței de plăți. Acest scenariu ar fi susținut de un plan de politici credibil pe termen mediu – eventual ancorat într-un consens politic larg – alături de o redresare a creșterii economice.
Justificare
Confirmarea ratingului reflectă așteptarea noastră de bază pe termen scurt că România va reuși să formeze un guvern care va adopta un cadru bugetar credibil pentru perioada 2027-2028. În ciuda impasului politic din luna mai, inclusiv a mai multor voturi de încredere eșuate pentru diverși candidați la funcția de prim-ministru, consolidarea fiscală și absorbția fondurilor UE au rămas pe calea cea bună pentru 2026. Decidenții politici români au promovat cu succes, în cursul verii, legislația necesară pentru deblocarea majorității fondurilor din cadrul Mecanismului de Redresare și Reziliență (RRF).
Acest lucru a determinat atingerea unui nivel maxim al fluxurilor de fonduri din UE în acest an, susținând un buget de investiții publice excepțional de ridicat, de 8,5% din PIB, cu rate de absorbție din RRF care depășesc 90% pentru granturi și 95% pentru împrumuturi.
Previziunile noastre indică un flux de fonduri din UE de aproximativ 3,5% din PIB în 2026, care va acoperi o parte semnificativă din necesarul ridicat de finanțare externă al României, oferind în același timp răgazul fiscal necesar pentru implementarea investițiilor din sectorul public – care reprezintă principalul motor al activității economice în acest an.
Cu toate acestea, un impas politic prelungit și riscul unor compromisuri politice suboptimale, încheiate în ultimul moment, ar putea pune în pericol reducerea prevăzută a dublului deficit al României până în 2029. Paralizia legislativă costă România 750 de milioane de euro în subvenții din Fondul de Redresare și Reziliență (RRF), din cauza neadoptării unei legi unitare privind salariile din sectorul public. În absența unui cadru durabil de gestionare a cheltuielilor salariale din sectorul public (care au reprezentat aproape 25% din cheltuieli în 2025), perspectivele fiscale rămân umbrite de declarații contradictorii din partea principalelor partide. Lipsa de vizibilitate privind creșterile salariale din sectorul public reprezintă un risc pe măsură ce se apropie alegerile din 2028, întrucât fragmentarea politică accentuată ar putea duce la abateri fiscale legate de alegeri – istoric, de aproximativ 1,3% din PIB – care ar submina credibilitatea traiectoriei de reducere a deficitului convenite cu autoritățile UE în cadrul procedurii privind deficitul excesiv. Vulnerabilitățile externe ale României persistă.
Preconizăm un deficit de cont curent de 7,5% din PIB în 2026, care va rămâne cu aproximativ 1 punct procentual peste traiectoria deficitului nostru bugetar până în 2029. În ciuda reducerii deficitului bugetar, balanța de cont curent este supusă unei presiuni din ce în ce mai mari din partea contului de venituri primare, determinată de creșterea plăților de dobânzi aferente stocului tot mai mare de datorie externă. Având în vedere că și investițiile străine directe (ISD) înregistrează o tendință descendentă, calitatea finanțării externe reprezintă un motiv de îngrijorare, ceea ce face ca stabilizarea mediului politic și asigurarea continuării fluxurilor de fonduri din partea UE să fie esențiale pentru satisfacerea nevoilor ridicate de finanțare externă brută ale țării.
Profilul instituțional și economic: Politica conflictuală împiedică previzibilitatea politicilor
- Politica conflictuală și compromisurile politice frecvente de ultim moment ar putea submina previzibilitatea traiectoriei fiscale și a politicilor pe termen mediu ale României.
- Deși fluxurile de fonduri din UE se vor modera anul viitor, după atingerea nivelului maxim al Fondului de Redresare și Reziliență (RRF) în 2026, sprijinul pentru investiții va rămâne important prin alocările rămase din cadrul politicii de coeziune al Cadrului Financiar Multianual (CFM) 2021-2027 și prin programul SAFE, în valoare de 16,8 miliarde de euro.
- Previziunea noastră este că economia României se va contracta cu 0,5% în 2026, pe măsură ce consolidarea fiscală, inflația ridicată determinată de prețurile la energie și scăderea salariilor reale vor frâna consumul privat, investițiile finanțate de UE fiind singura contrapondere semnificativă.
Ipoteza noastră de bază este că România va prezenta un plan fiscal credibil pentru perioada 2027-2028. Peisajul politic al României rămâne caracterizat de instabilitate, întrucât nu s-a format încă niciun guvern după căderea guvernului Bolojan în luna mai. În ciuda eșecului mai multor candidați la funcția de prim-ministru de a obține un mandat, președintele Nicușor Dan a rezistat apelurilor la organizarea de alegeri anticipate. Alegerile anticipate rămân puțin probabile, având în vedere că România nu a organizat alegeri parlamentare anticipate în istoria sa postcomunistă. Sondajele de opinie actuale sugerează că doar partidul de opoziție de dreapta, Alianța pentru Uniunea Românilor – care deține aproximativ 20% din locurile din Parlament, dar înregistrează un scor de aproape 40% în sondaje – ar beneficia în mod tangibil de pe urma unor alegeri anticipate.
Deși Parlamentul a reușit să promoveze legislația esențială pentru a facilita absorbția ridicată a fondurilor din RRF și pentru a susține un buget mare de investiții publice (8,5% din PIB), lipsa unui guvern funcțional împiedică previzibilitatea reformelor și afectează guvernanța fiscală pe termen mediu. Din punct de vedere istoric, deficitele fiscale ale României s-au adâncit cu aproximativ 1,3% din PIB în anii electorali. Deși ne așteptăm ca fluxurile de fonduri UE către România să se reducă față de nivelurile record înregistrate în acest an – când estimăm că absorbția fondurilor RRF va ajunge la aproximativ 10,65 miliarde de euro (aproximativ 2% din PIB) –, acestea vor rămâne importante în anii următori. După încheierea RRF în acest an, alocările din CFM 2021-2027 și din programul SAFE vor deveni din ce în ce mai importante pentru susținerea investițiilor în 2027 și în anii următori.
România dispune de aproximativ 31,0 miliarde de euro alocați prin politica de coeziune, din care doar 11,3 miliarde de euro (36,5%) au fost utilizate până în prezent. Pe lângă pachetele financiare din cadrul politicii de coeziune, România va avea acces și la 16,8 miliarde de euro sub formă de împrumuturi UE cu dobândă redusă între 2026 și 2030, în cadrul programului SAFE, care vizează stimularea și coordonarea cheltuielilor de apărare în rândul statelor membre europene ale NATO. Preconizăm că economia României se va contracta cu 0,5%, pe fondul consolidării fiscale și al inflației ridicate – determinată parțial de șocurile energetice globale – care afectează consumul privat. Ne așteptăm la o revenire a creșterii economice la 2,25% în 2027, susținută de redresarea consumului și de un impuls fiscal redus.
Deși ne așteptăm ca investițiile din sectorul public să scadă cu aproximativ 2% din PIB, odată cu reducerea fluxurilor de fonduri din UE, anticipăm o revenire a investițiilor din sectorul privat care să compenseze parțial acest deficit. Perspectivele noastre rămân supuse riscurilor legate de inflația persistentă, de mediul politic intern neclar și de tensiunile geopolitice. Ne așteptăm ca zăcământul de gaze Neptun Deep să consolideze profilul macroeconomic al României, deși efectele pozitive se vor întinde pe parcursul câtorva ani. Programat să intre în exploatare în primul trimestru al anului 2027, proiectul în valoare de 4 miliarde de euro – o asociere între entități private și compania de stat Romgaz – ar putea poziționa România ca unul dintre principalii producători de gaze din UE. Pe lângă consolidarea securității energetice interne și reducerea dependenței de importuri, considerăm că proiectul va susține creșterea economică prin intensificarea activității industriale. Cu toate acestea, estimăm că impactul principal al câmpului se va manifesta prin contribuția sa la conturile externe ale României, susținând o creștere a exporturilor.
Economia României continuă să se confrunte cu mai multe provocări pe termen lung, inclusiv tendințe demografice nefavorabile.Scăderea populației active ar putea frâna din ce în ce mai mult creșterea economică, în absența eforturilor de reformă menite să remedieze discrepanțele dintre cererea și oferta de competențe sau să îmbunătățească mediul de afaceri și, în ultimă instanță, să încetinească emigrația. În ultimul deceniu, populația activă a României a scăzut cu aproximativ 1,1% pe an, iar noi ne așteptăm ca acest ritm să se modereze doar marginal în următorii câțiva ani.
Profilul de flexibilitate și performanță: reducerea deficitului bugetar, dar creșterea costurilor de serviciu al datoriei
- Bugetul României pentru 2027 va echilibra probabil o reducere a cheltuielilor de capital cu o indexare prudentă a salariilor din sectorul public și a pensiilor.
- Previziunile noastre indică faptul că deficitele externe ale României vor rămâne semnificative și vor depăși deficitul bugetar cu aproximativ 1 punct procentual din PIB până în 2029.
- Inflația ridicată și presiunile asupra cursului de schimb vor constrânge probabil Banca Națională a României, împiedicând relaxarea monetară pe termen scurt.
Preconizăm un deficit bugetar al administrației publice de 6,25% din PIB pentru întregul an 2026, în scădere față de 7,9% din PIB în 2025 și 9,3% din PIB în 2024. Mai multe pachete de reforme introduse în perioada 2025-2026 au generat câștiguri fiscale – inclusiv majorări ale taxei pe valoarea adăugată, creșteri ale accizelor, înghețarea salariilor și a pensiilor, precum și ajustări ale impozitului pe profit. Aceste eforturi au dus la o consolidare fiscală constantă, precum și la o contracție a cheltuielilor publice în termeni nominali, în ciuda încetinirii economiei. Această contracție a fost determinată de măsuri de limitare a costurilor, inclusiv înghețarea salariilor din sectorul public și a pensiilor, prevăzută prin lege anul trecut.
Deși măsurile fiscale pentru 2026 sunt clare, bugetele pentru 2027 și 2028 rămân mai incerte. Ne așteptăm ca România să-și continue consolidarea bugetară în conformitate cu cerințele procedurii UE privind deficitul excesiv, în cadrul căreia țara a intrat în 2020. Ne așteptăm ca efortul fiscal din 2027 să se concentreze pe partea cheltuielilor, în special prin creșteri controlate ale salariilor din sectorul public și ale pensiilor, după o înghețare de doi ani. Totuși, acest lucru trebuie pus în balanță cu planul fiscal structural pe termen mediu al României, convenit cu Comisia Europeană, care vizează o reducere a cheltuielilor salariale din sectorul public cu cel puțin 1,5 puncte procentuale din PIB până în 2031.
Având în vedere acest aspect, considerăm că există puțin spațiu de manevră pentru ca majorările salariale sau ale pensiilor să depășească semnificativ creșterea PIB-ului nominal în perioada 2027-2028. Previziunile noastre indică faptul că deficitul public general al României va ajunge la 5,8% din PIB în 2027 și va continua să scadă până la 5,0% din PIB în 2028. Deși se reduc, estimăm că aceste deficite vor determina creșterea datoriei publice nete a României la 60% din PIB până în 2027, în creștere față de 52% la sfârșitul anului 2025. Considerăm că poziția datoriei României este afectată de creșterea costurilor de finanțare, randamentul titlurilor de stat pe 10 ani situându-se la aproximativ 7,4%, comparativ cu estimarea noastră privind o rată efectivă a dobânzii la datoria publică de 5,6% la sfârșitul anului 2025. În plus, piețele interne limitate au impus o dependență de finanțarea externă.
Previziunile noastre indică faptul că cheltuielile cu dobânzile ale României vor continua să crească, de la puțin peste 2,0% din PIB în 2024, la un nivel estimat de 3,2% în 2026 și la 3,5% până în 2028, ceea ce va duce cheltuielile cu dobânzile la aproape 10% din veniturile bugetare până la sfârșitul anului 2028. Ne așteptăm ca deficitul de cont curent al României să rămână structural ridicat, chiar și pe fondul îmbunătățirii deficitului public global.Preconizăm că deficitul de cont curent va ajunge la 7,5% din PIB în 2026, înainte de a se reduce la 7,0% în 2027, menținând un decalaj de aproximativ 1 punct procentual din PIB peste deficitul bugetar până în 2029. Considerăm că acest deficit este agravat mai degrabă de schimbările structurale externe decât de consumul intern - în special de creșterea plăților de dobânzi aferente unui stoc de datorie externă semnificativ mai mare (care s-a ridicat la 125,6 miliarde de euro până în 2025, în creștere de la 67 miliarde de euro în 2022). În 2026, la creșterea deficitului a contribuit și deteriorarea termenilor de schimb.
Cu toate acestea, ne așteptăm ca zăcământul de gaze offshore Neptun Deep să susțină încasările din exporturi începând cu 2027, iar structura generală a finanțării externe să fie susținută de intrările de fonduri din partea UE, menținând astfel rezerve nete internaționale solide ale băncii centrale. Estimăm că intrările care nu generează datorii (granturi UE și ISD net) ar putea acoperi, în medie, aproximativ 50% din deficitul de cont curent în perioada 2027-2029. În ciuda acestor măsuri de protecție, ne așteptăm ca datoria externă a României, netă de activele lichide externe, să crească de la 52% din încasările contului curent în 2025 la 60% până în 2029. Creșterile de impozite, deprecierea leului românesc și efectele colaterale legate de energie au contribuit la creșterea inflației. Deși ne așteptăm ca indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC) global să scadă în a doua jumătate a anului 2027 datorită efectelor de bază favorabile, inflația de fond rămâne persistentă. Mai precis, observăm că inflația de fond – în special în sectorul serviciilor de piață – a atins valori de două cifre, pe măsură ce firmele transferă costurile mai mari cu forța de muncă, energia și importurile. Previzionăm că IAPC va înregistra o medie de 8,3% în 2026, ceea ce, în opinia noastră, va împiedica o relaxare a politicii monetare pe termen scurt din partea Băncii Naționale a României.
Ne așteptăm ca inflația să revină în intervalul țintă (2,5% plus sau minus 1 punct procentual) în 2028. Deținut în mare parte de investitori străini, sectorul bancar din România rămâne rezistent, deși persistă anumite zone de risc. În primul trimestru al anului 2026, rata creditelor neperformante a crescut ușor la 2,8%, în timp ce profiturile băncilor au continuat să se normalizeze față de nivelul maxim atins în 2023. Indicatorii de capital și de lichiditate rămân sănătoși și se situează ușor peste media din Europa Centrală și de Est, deși taxele bancare permanente suplimentare afectează generarea de capital a băncilor prin reducerea profiturilor reportate. Creditele acordate sectorului privat se mențin la aproximativ 22 % din PIB, reflectând unul dintre cele mai scăzute niveluri de intermediere financiară din Europa. Stabilitatea sectorului financiar ar putea fi pusă la încercare de expunerile semnificative la credite în valută, de creșterea îndatorării corporative și de expunerea ridicată la titluri de stat, în cazul în care riscurile asociate s-ar materializa.
