”Sunt cinci ani de când m-am pensionat și, ca majoritatea celor ca mine, am timp mult de gândire. Îndepărtându-mă de agitația din California către o viață mai liniștită, în Mazatlan, Mexic, mi-a dat șansa de a reflecta la ceea ce este important. Acest mod de a reflecta poate aduce unele regrete. Trei lucruri regret că nu le-am făcut la 20 de ani:
1. Nu m-am gândit suficient la viitor, la finanțele mele încă de când eram tânără. Tatăl meu, imigrant italian, se aștepta să mă ocup de gospodărie, să mă căsătoresc și să fac copii, ceea ce făceau toate femeile. Nimeni nu m-a învățat să fac bani, să-i economisesc și să-i investesc. Încerc să nu dau vina pe părinții mei, dar cum ar fi arătat viața mea acum? Deși nu cred că o persoană are nevoie de 1,2 milioane de dolari pentru a se retrage confortabil, îmi imaginez cât de bine m-aș simți dacă aș fi investit doar 1.000 de dolari la un moment dat sau chiar dacă aș fi economisit 50 de dolari pe lună timp de 30 de ani. Nu ar fi milioane, dar ar fi ceva.
2. Regret că nu am petrecut mai mult timp de calitate cu cei trei copii ai mei când creșteau. Adesea, am fost copleșită de hrănirea lor, curățenie... Mă întreb dacă m-aș fi putut concentra mai mult pe ei ca oameni și nu pe ei ca pe locuri de muncă care trebuiau făcute. Am avut mai multe locuri de muncă, încercând să-mi fac un rost, dar am ajuns obosită, împrăștiată și nu eram cea mai bună companie. Aveam un acoperiș deasupra capetelor noastre, mâncare pe masă, o comunitate iubitoare și destul din ceea ce aveam nevoie. De cele mai multe ori am fost fericiți. Rezultatul este că a trăi o viață simplă și fericită este cel mai bun exemplu pe care îl poți da copiilor tăi.
3. Neavând încredere că abilitățile și pasiunile mele înnăscute vor duce la o carieră satisfăcătoare și de succes în urmă cu treizeci și cinci de ani, sfatul de a „fă ceea ce îți place și banii vor urma” nu era obișnuit. La 20 de ani, am muncit în tot felul de locuri, evitând lucrul la care eram bună – scrisul – pentru că am crezut că nu este o modalitate legitimă de a-mi câștiga existența. La 35 de ani, am urmat câteva cursuri de colegiu comunitar și imediat m-am angajat ca stagiar la un cotidian, unde am înflorit. Odată ce am simțit gustul să fac ceea ce îmi place și să fiu recunoscută pentru asta, nu mai aveam cale de întoarcere. Niciodată nu este prea târziu să-ți urmezi pasiunea. Am făcut tot posibilul să mă asigur că și copiii mei au libertatea de a-și urma visele. Cadourile noastre individuale sunt atât de speciale și valoroase, iar atunci când le împărtășim cu restul lumii, toată lumea beneficiază” a dezvăluit Janet Blaser, pentru Reuters.
Janet Blaser este o scriitoare care locuiește în Mazatlán, Mexic din 2006. Fostă jurnalistă în California, munca ei se concentrează acum pe traiul expat. Prima carte a lui Janet, „Why We Left: An Anthology of American Women Expats” este un bestseller Amazon.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
