De multe ori presa este cea care face lumină în cazuri în care statul poate greși. Ce te faci însă când li se induce ideea tinerilor, adolescenților, celor din generația internetului, în mod indirect, că a sparge adresele de email a unor oameni, indiferent dacă sunt cunoscuți sau nu, este un fapt care ar fi trebuit oarecum tratat cu indulgență (din punct de vedere penal) și că cel care a violat corespondența secretă a unor oameni, fie că sunt cunoscuți sau nu, a făcut o faptă care ar fi trebuit diminuată spre minimum? Acesta-i efectul care se crează când îi dai respectivului posibilitatea să vorbească din postura (și cu aer) de vedetă infracțională: „Spargeți cu încredere adrese de email dragi tineri, se va găsi întotdeauna pe cineva care să vă apere! Veți da și interviuri la TV!". Guccifer poate fi un „model", care treptat, în pofida siguranței afișate, murmură acum că-și regretă fapta. Și e de înțeles, pentru că și-a lăsat familia singură în fața greutăților vieții, orbit de un soi de exhibiționism.
Ce se omite a se reactualiza public în acest caz, este faptul că cetățeanul român a primit pedeapsa cu executare, nu pentru că a spart contul unui oficial SRI, ci pentru că la data comiterii unor noi infracțiuni, era deja condamnat cu suspendare, pentru spargerea conturilor de email ale unor vedete.
Guccifer și noua obsesie media pentru „George Maior"
În sens invers, ca dublă măsură de evaluare, se înțelege că dacă sunt persoane cunoscute sau cu funcții de răspundere, ar fi de dorit să angajăm din când în când, niște hackeri care să le mai spargă adresele de email, să vedem ce secrete mai au. Ar fi o soluție?
Așa numitul caz „Guccifer" este resuscitat cam din 2 în 2 ani cu câte un interviu care se vrea „bombă", dar cu efect de ciorbă reîncălzită. Totul în speranța că Marcel Leher Lazăr, cetățeanul din Arad care a spart adresele de email ale unor persoane cunoscute din România și SUA, va spune ceva compromițător la adresa unora dintre ele și le va „termina", cum se spune.
În ceea ce îl privește pe fostul șef SRI George Maior, este atât de stranie perseverența unora în a-l ataca, al mai lăsa câteva zile, pentr ca apoi i-ar să-l înșface strâns, scuturând din cap precum niște dulăi înfometați, încât stai să te întrebi dacă nu există o legătură de cauzalitate cu transferul de putere „made in România", între cei „noi și doar buni", care se luptă cu cei care au fost „vechi și doar răi".
Suntem recunoscuți în istorie ca popor și prin faptul că, așa cum nu există în București mai nicio clădire din secolul XVIII, tot așa, să facem ca în orice domeniu istoria să înceapă cu noi, preferând să dărâmăm și să anulăm, mai mult decât să adăugăm.
Ce a uitat să spună Guccifer
Din diagnosticile mai nou „psihologului" și psihiatrului Guccifer, spuse în interviu, am reținut că „terorismul NU este o problemă planetară, pentru că, din această cauză în SUA au murit vreo 300 de persoane (a ignorat nepăsător acel 11 septembrie!) și a comparat, spunând că în accidente de mașină mor mult mai mulți oameni anual".
Această afirmație toxică, pusă împreună cu altele, printre care susținerea cu convingere a faptului că „dacă spargi adresa de email a cuiva și reușești să schimbi parola, devii propritarul de drept al acelei adrese" ne trimit direct spre diagnosticul „tulburare delirantă sistematizată" (se manifestă prin argumente care par logice și coerență) specifică sindromului Paranoia.
Mai trist decât interviul, este faptul că cei care făceau analiza de după, țineau isonul infractorului și chiar îi răstălmăceau spusele. Unii dintre jurnaliști, recunoscuți pentru logica sănătoasă arătată în alte situații, spuneau acum: „da, dacă stai să te gândești, dacă așa e regula Yahoo și Gmail, și cine schimbă parola e proprietarul căsuței de email, mda...nu știu, în concluzie este foarte inteligent acest Guccifer!" (vorbeau serios?).
Un alt comentator, faimos și uneori eficient pentru neobositele investigații politice, spunea că „domne, cum să pui pe cineva ambasador tocmai la ăia care dețin informațiile emailului" respectivul nedocumentându-se că Marcel Leher Lazăr, a tras începând din 2013 toate „gloanțele" pe care le avea, depunând în instanță tot ce știa în acest caz. Emailul lui G.Maior conținea corespondența academică a acestuia, domnia sa fiind profesor (unul dintre cei mai buni!) de relații internaționale la SNSPA și corespondențe care caonțineau opinii personale ale unor persoane (și nu informații secrete!), „unidirecționale spre Maior" așa cum a recunoscut de altfel și hackerul. I-ar fi fost dificil lui George Maior s-și facă o adresă secretă și hiper-protejată? Eu cred că nu.
Dacă Mr. Guccifer voia aflarea adevărului universal, așa cum susține, primii pe care îi contacta erau oamenii legii și nu domnul Dan Voiculescu, (informație care este cunoscută public), dar Profesorul, seiszând „jocul", intenția, a refuzat cu înțelepciune să intre în dispute cu iz de cancan. Timpul va descoperi adevărul și în acest caz mincinos.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
