Cădere și ridicare
Căderea a început în anul 2015, atunci când criza neasteptată a imigrației masive din Siria, Irak si Afganistan a produs un cutremur geo-politic cu consecințe care vor continua pentru generații. Angela Merkel a încercat atunci să anuleze moral episodul hitlerian și ororile conflagrației mondiale din istoria Germaniei. A încercat să le încadreze în doar foi de hârtie dintr-un manual. Atunci, această femeie puternică, protestantă și cu o gândire formată de un clericalism lutheranian uni-contextual, a încercat sa închidă definitiv istoria secolului XX. Privind direct în fața abisului umanitar care se întindea pe un sfert de continent european, din Grecia și Balcanii de Vest până la porțile Berlinului, Merkel a provocat demonii din abis prin forțarea inimaginabilului: a primit, fără un minim de acceptare din partea poporului german, un milion de imigranți proveniți din două continente.
Abisul, provocat de către curajul și moralitatea opțiunii, a răspuns pe măsură. La revelionul următor, pe străzile marilor orașe germane, mii de femei participante la sărbătorile populare, erau atacate sexual, umilite, violate. Imigranții au crezut că generozitatea morală a cancelarei le permitea imoralitatea acțiunilor la nivel de masă. Abisul aflat între cele două lumi, i-a zdruncinat doamnei Merkel, până la a distrugere, întregul eșafodaj lingvistic al creștinismului său ecumenic si conservator. Din acel moment nimic nu a mai fost la fel. Germania a privit cu spaimă cum imigranții refuză sa muncească, cum târgurile de Crăciun tradiționale sunt atacate cu mașini, cum morții atacurilor teroriste se înmulțesc, cum femeile voluntare din centrele de primire ale emigrantilor sunt violate, bătute si izgonite. Un nou cod lingvistic, al acceptării fără a întreba, a fost introdus cu forța de către guvernul german. Germania a privit neputincioasă cum cancelarul Merkel refuză să își asculte proprii cetățeni, încadrand strigătul de revoltă la categoria rasismului. Ruptura a devenit inevitabilă, astăzi, în Bavaria consumandu-se divorțul implacabil dintre germani si Merkel.
Lovitură și pentru UE
Efectele alegerilor bavareze reprezintă o mare lovitură și pentru Uniunea Europeană. Considerată conducătorul de facto al Europei, declarată, după alegerea lui Donald Trump, leader al lumii libere (injurie severă adusă de către neo-marxistii globalisti si elitisti), înfrângerea suferită de către CSU îi reduce câmpul tactic si de manevre politice, aducând aproape un sfârșit politic ineluctabil. Iar, în limbajul sec al puterii, acest lucru înseamnă imposibilitate de a mai guverna Europa.
Cunoscând exact dimensiunea actuală a abilităților politice reduse ale cancelarului german, președintele Macron al Franței a început o masivă campanie europeană de preluare a sceptrului merkelian. În numele unei puteri jupiteriene franceze și asumate, prin discursul de la Versailles, la începutul mandatului său Macron a anunțat că revendică locul german din structura politică europeană. Enunțate ca principii fondatoare ale unei noi Europe franceze atât imigrația cât si asumarea unilaterală a islamului ca valoare intrinsecă europeană, reprezintă începutul preluării bagajului lingvistic merkelian. Preluarea franceză, prin forță, a acestui lexicon unilateral, asexuat, asumând decolorarea drapelului francez pentru a își declara progresismul non identitar, toate acestea reprezintă căderea europeană a cancelarului Merkel.
Că agenda macroniana este mult mai radicală decât cea germană, că propunerile franceze practic duc la stingerea identității naționale, la fluiditatea până la dispariție a granițelor statele, toate acestea sunt excesele tânărului francez spre tronul european. Macron, printre altele, promoveaza un proces politic antropofag. Cum piatra filosofală a antropofagiei culturale, produse de neo-marxismul elitist promovat de președintele francez, constituie exact subiectivarea prin altul, eșecul lui Merkel oxigenează jocul lui Macron. Ceea ce te omoară trebuie să îți hrănească supraviețuirea.
Ca atare, raportul de forțe european va fi inversat pentru lunile care urmează, mai ales că vor fi, anul viitor, alegerile pentru Parlamentul European. Acestea reprezintă un test major pentru toate partidele politice din Europa. Iar întrebarea fundamentală pe care binomul franco-german si-o pune se referă la dizidența identitară si naționalistă care a cuprins părți întregi din uniune. După alegerile de astăzi, din Bavaria, este clar că această dilemă a cuprins tocmai teritoriul Germaniei. Cu efect imediat, Macron va propune Europei renunțarea la hegemonia germană si acceptarea noului napoleonism al progresismului.
Neavând răspuns la problemele reale puse de criza migrației din 2015, aceasta fiind cauza continuă a adâncirii clivajului, Macron propune impunerea unei Inchizitii cultural-morale care va arăta lumii că edictul lutheran al lui Merkel a fost floare la ureche față de jacobinismul francez. Cum să pui să lucreze pentru tine ceea ce vrea nu doar să te aservească, ci să te suprime, pare a fi tema centrală a ecuației politice macroniene. În centrul răspunsului său se află doar anatema si excomunicarea. Cine votează împotriva minorităților, cine susține nativismul, comunitarismul si culorile steagului național reprezintă un pericol fundamental, demn de a fi eradicat. Radicalismul francez transformă, prin eliminare umanitarismul lutherian german, si obligă la amenințare, provocând demonii abisului la o contra radicalizare plină de violență.
Efectul pentru România
Pentru România efectul imediat al noii evoluții germane va fi greu de evidențiat fără a înțelege acțiunile a doi actori fundamentali pentru mecanismul politic de anul viitor. Vorbim despre președintele Iohannis și primarul general Firea. Deja președintele speculează o apropiere de linia progresistă franco-olandeză, dar încă nu si-a gasit dicționarul transformării. Faptul că în cadrul vizitei sale din Italia a vorbit dspre "recladirea păcii sociale" presupune, deja, un angajament gramatical net diferit de geacă roșie care l-a consacrat ca port drapel al anarhismului militant rezist si corupțiaucide. Interferența Ciolos pare a îl deranja enorm iar capacitatea limitată de a folosi mesajul german, pe care si-a construit prima campanie electorală, motivează si mai mult o schimbare de tonalitate. Această schimbare va forța si PNL să își caute un nou limbaj care să ajute campanie prezidențială a lui Iohhanis.
În cazul doamnei Firea fermitatea poziționării sale în interiorul PSD a scos la iveală un om politic coerent si stabil emoțional. Limbajul său direct si concentrat pe un filon de dizidență, aflat in contradicție cu formula radicală anti PSD propusă de către opoziția anti Dragnea (dizidență extrem de lucid asumată si autoritar impusă) poate răspunde atât mișcărilor tectonice europene cât si așteptărilor interne ale electoratului românesc. Că doamna Firea dorește să o recunoască sau nu, invalidarea referendumului despre căsătorie din motiv de lipsă de cvorum a demonstrat că fără forța leaderilor locali, alegerile de anul viitor vor fi foarte grele pentru orice candidat prezidențial al socialiștilor români. Astfel prima femeie primar general al capitalei devine, în mod natural, un factor substanțial, dacă nu chiar seminal, pentru întregul joc politic din anul 2019. Căderea epocii Merkel oferă, iată, deschidere de drum pentru atâția noi actori europeni si români.
Notă: Titlul și intertitlurile aparțin redacției, textul aparține autorului
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
