Ani la rând s-a spus că România nu a primit invitația de aderare la NATO în 1997 pentru că nu era pregătită. În spatele acestui răspuns se aflau însă și alte motive, de la opoziția Senatului american față de extinderea Alianței până la calculele politice legate de relația cu Rusia și de echilibrul dintre statele din regiune.
Adrian Severin, fost ministru al Afacerilor Externe, a spus că Bill Clinton i-a mărturisit ulterior că refuzul a fost o greșeală și că România ar fi putut ajuta la evitarea conflictelor din Kosovo și fosta Iugoslavie.
Video:
„Eu l-am întrebat pe Bill Clinton, când a venit la București în 2005: De ce nu ne-ați primit în 1997 în NATO? Asta ar fi schimbat mult istoria țării noastre. Și a spus: „România nu era pregătită atunci”, a spus Bogdan Chirieac.
„Vă spun și ce mi-a zis mie Clinton. M-am întâlnit cu el, eram deja în Parlamentul European, deci prin 2006-2007, la Ialta, eu răspundeam din partea Parlamentului European de Ucraina și relația cu Ucraina și de Rusia și ne-am întâlnit într-o reuniune oficială ca să discutăm situația Ucrainei din timpul respectiv. Țin minte că era acolo și Gerhard Schröder, fost cancelar al Germaniei.
M-am întâlnit în acest context cu Bill Clinton, care are o memorie extraordinară și care m-a recunoscut. Mi-a spus: „Da, mi-am dat seama că a fost o greșeală. Dacă am fi primit România atunci, probabil că n-am mai fi avut problemele pe care le-am avut cu războiul din Kosovo și din fosta Iugoslavie”. Asta mi-a spus!”, a spus Adrian Severin.
„V-a spus mai mult decât mi-a spus mie. E adevărat că în 2002 i-am luat interviul lui George W. Bush la Casa Albă, era președinte în funcție, și dânsul ne-a spus că România va fi primită în NATO, va fi invitată în NATO. El era deja hotărât. Ne-a spus că a văzut harta din regiune cu Dick Cheney, era vicepreședintele Statelor Unite, și spunea că România trebuie să fie o punte...”, a spus Bogdan Chirieac.
„El a venit și a spus asta apoi la București. Dar a fost o chestie pe care românii n-au înțeles-o. Dar nu era lipsită de sens”, a spus Petre Roman.
„Absolut! Era plină de sens: „Să fiți o punte între America și Rusia. Nu e simplu, dar trebuie încercat și n-avem ce face”, și era foarte bine să fie așa”, a spus Adrian Severin.
De ce nu a primit România invitația de aderare la NATO în 1997?
Adrian Severin a explicat că România nu a fost primită în NATO în 1997 și din cauza opoziției Senatului american față de o extindere amplă a Alianței.
Printre motive s-ar fi aflat și angajamentul fostului președinte George H. W. Bush față de Mihail Gorbaciov, de a nu se extinde dincolo de granița estică a Germaniei reunificate.
„Fostul ambasador american la NATO, peste ani, mi-a zis, printre alte motive, în afară de motivul celebru că nu eram pregătiți, că unul dintre motive era într-adevăr că Senatul, care trebuia să dea votul, se opunea unei extinderi prea mari, întrucât se considera că George H. W. Bush a luat un angajament față de Mihail Gorbaciov ca NATO să nu se extindă dincolo de granița estică a Germaniei reunificate”, a spus Adrian Severin.
„Auzisem și eu pe surse. Tot din zona Ambasadei am primit și această chestiune. E adevărat, v-o confirm. A zis că Senatul și așa nu prea voia să se extindă, mergea cu Polonia, Cehia, Ungaria”, a spus Bogdan Chirieac.
„Era destul o extindere minimală. (..) Dar, de asemenea, nu voiau să despartă statele baltice de România, să lase singure statele baltice. Tot felul de socoteli de genul ăsta.
Dar încă un lucru pe care mi l-a zis ambasadorul respectiv, și-l cred, mi-a spus: „Domnule, voi ați reușit să mobilizați toate statele membre împotriva noastră. Ne-ați lăsat în offside și noi a trebuit atunci să arătăm cine este jupânul, cine este stăpânul în această ogradă”, a spus Adrian Severin.
Cum a convins Petre Roman statele occidentale să accepte extinderea NATO
Petre Roman, prim-ministru al României postdecembriste, a povestit că în 1993 a întâmpinat opoziție față de extinderea NATO din partea parlamentarilor britanici, germani și belgieni.
Pentru a obține acordul tuturor, Petre Roman a propus formula „Vrem în NATO nu împotriva Rusiei, ci pentru noi”, care a permis adoptarea raportului prin consens.
„Eu am să vă povestesc acum că m-am confruntat cu această problemă și soluția pe care am găsit-o și n-am reușit atunci s-o impunem. Când am ajuns eu raportor special pentru extinderea NATO trebuia, în toamna lui '93, să prezint primul meu raport despre extinderea NATO și m-am trezit cu o situație absolut imposibil de rezolvat.
Deputații Marii Britanii, în primul rând, dar și ai Germaniei și Belgiei spuneau: „Domnule, terminați cu chestia asta! NATO este un tratat defensiv. În ce ne băgați voi acum? Vreți să repornim Războiul Rece? Ia lăsați-ne cu chestia asta”. Erau categoric împotrivă. Polonia și țările baltice spuneau: „Domnule, nu vă dați seama? Ne mănâncă rușii”.
Eu trebuia să produc un raport care, conform statutului Adunării NATO, nu poate fi aprobat decât prin consens, adică unanimitate. Cum să rezolv eu problema asta? Până la urmă am găsit o formulă pe care am discutat-o ore în șir cu reprezentanții tuturor acestor țări: „Domnule, dacă o să spunem că noi vrem în NATO nu împotriva Rusiei, ci pentru noi, e ok?” Și toți au fost de acord și cu această formulă a trecut raportul: „Vrem în NATO nu împotriva Rusiei, ci pentru noi”, a spus Petre Roman la DC News.
