De ce Adrian Păunescu nu a avut funeralii naţionale

De ce actuala putere a refuzat să declare doliu naţional pentru Unele voci au spus că Păunescu nu merita doliu naţional doar pentru că a fost un slujitor zelos al regimului comunist. De acord, dar de funeralii naţionale nu a beneficiat, acum doi ani, nici scriitoarea Monica Lovinescu, pentru care regimul Ceauşescu a angajat terorişti palestinieni care să o snopească în bătaie şi care a fost una dintre cele mai penetrante voci anti-comuniste ale României. Și nici Corneliu Coposu, cel mai sus invocat, nu a avut parte de asemenea onoare, deşi era şi atunci, ca şi azi, un simbol absolut al moralităţii şi al rezistenţei în faţa comunismului.

Probabil singura explicaţie ancorată în realitate e aceea că toţi cei de mai sus au avut ghinionul să moară atunci cînd la putere erau regimuri politice care nu îi vedeau cu ochi buni. Coposu a murit în mandatul lui Ion Iliescu şi al PDSR, Monica Lovinescu în cel al fesenistului-fost securist Traian Băsescu, iar Adrian Păunescu a avut ghinionul de a fi membru marcant al PSD, partid advers, azi, lui Traian Băsescu.

Puţini ştiu, în acest din urmă caz, că ”impedimentul” a fost la un pas de rezolvare, acum aproape un deceniu. Astfel, la doar un an de la înregimentarea în PSD, în octombrie 2001, Păunescu încasează o lovitură de proporţii, el fiind barat în drumul spre şefia PSD Dolj, pe care o dorea cu ardoare. Motivul? Poetul nu era deloc pe placul lui Adrian Năstase, şeful partidului şi premierul de atunci, care îl percepea drept un iliescianist convins. Spumegînd de furie, poetul convoacă o şedinţă cu şefii revistei ”Flacăra”, pe care o conducea şi decretează că, de aici înainte, nu mai e permmis niciun atac la adresa lui Traian Băsescu, primar general pe atunci, ba chiar democratul trebuie sprijinit prin orice mijloace.

Citeşte mai departe pe www.inpolitics.ro