Iată, integral, analiza politică scrisă de Flaviu Predescu:
Arta de a a fi simpatizant de partid
L-am auzit recent la o emisiune radio, dedicată partidelor politice, pe noul șef al organizației de tineret a PSD. Nu știu cum îl cheamă și asta nu este neapărat un lucru rău. Nu vreau să caut pe internet tocmai pentru că nu vreau să lezez prin ceva persoana, ci să analizez mesajul acesteia.
La recentul Congres al TSD, adresându-se direct seniorilor pe un ton strident, tânărul a început să turuie amenințător cum că „seniorii, în frunte cu Dragnea, să aibă grijă, că suntem mulți și valoroși și le vom lua noi locurile dacă nu fac ce trebuie”.
Nu am citat întocmai dar ideea te duce cu gândul la eterna temă a conflictului dintre generații și că istoria începe cu noi cei tineri și că oricum…să fii tânăr este ceva de la sine mai bun decât să fii bătrân. Apoi, certitudinea că mai tânăr este, vai, o alternativă care garantează succesul aproape în orice domeniu.
Nu este nicio problemă să spui un astfel de lucru în glumă, ca apoi, pe filozofia respectivei glume să construiești un mesaj în cadrul căruia ideea de reînnoire să-și găsească locul. Dar, să ameninți, în concluzie, mai ales când nici vocea nu te ajută, ea nefiind blândă, ca să poată crea un contrast plăcut, nici fermă, ca să poată fi luată în serios, pare comic, chiar enervant.
Timp de mai multă vreme am avut șansa să cunosc de aproape viața de partid. Îmi aduc aminte că după plecarea din politică mi-au trebuit ani de „reeducare” pentru a putea ieși dintr-o anumită temă a conflictului pe care o deprinsesem fără să-mi dau seama. Reflectând des la politică am realizat că multitudinea de „bisericuțe” din interiorul și din afara partidelor segmentează gândirea celor tineri și o condamnă de la bun început la dezbinare. O interpretabilă părere contra curentului te poate arunca lesne în rândul celor indezirabili, pecetluindu-ți astfel cariera uneori pe termen lung.
Tocmai în politică, unde ar trebui să se consolideze lecțiile de civism dobândite prin educația școlară, se descurajează dezbaterea prin contraargumentări. Din această cauză apar și personaje politice cu alură comică, chiar ridicolă precum domnul Sturzu, cel care a condus organizația tinerilor social democrați până de curând. Acesta din urmă, chiar dacă tânăr, a demonstrat un comportament politic imatur, reușind să umbrească nu să sporească imaginea providențială a tinerilor din partide.
Sturzu s-a comportat agresiv cu unii colegi și la nevoie, pentru a reuși în interior a pactizat cu cei din exterior, făcând oficiul televiziunilor care criticau PSD. Asta te poate duce cu gândul că singurul crez care l-a mânat pe tânărul cântăreț înspre a face politică a fost oportunismul și nevoia de a-și atrage mușterii pentru afacerile personale.
Nu demult m-am întrebat împreună cu niște persoane pasionate de politică, ce este mai important să fii: membru de partid sau simpatizant de partid, admițând cu toții amuzați că sunt mulți aceia care dețin calitatea de membru de partid dar nu și pe cea de simpatizant - fapt care se vede la supărare sau atunci când pierzi funcțiile.
N.R. Titlul de homepage și lead-ul aparțin redacției, răspunderea textului revine autorului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
