Actrița Ana Monica Vîlcu a explicat, într-un interviu acordat DC News, de ce multe victime ale abuzurilor și traficului de persoane aleg să tacă, dar și ce își dorește să transmită publicului prin spectacolul „Cazul Epstein de România”.
„Cazul Epstein de România”, un spectacol inspirat din dosarul „Sexgate cu politicieni și VIP-uri”, aduce în prim-plan poveștile fetelor ajunse victime ale abuzului și traficului de persoane. Piesa explorează felul în care o viață aparent frumoasă se poate transforma într-o experiență traumatizantă.
Într-un interviu acordat DC News, actrița Ana Monica Vîlcu a vorbit despre provocările rolului, motivele pentru care victimele aleg să tacă și felul în care spectacolul poate atrage atenția asupra acestor situații și îi poate face pe oameni mai conștienți de realitatea din jurul lor.
Ea a explicat că victimele nu vorbesc despre abuzurile prin care trec din cauza rușinii și a fricii, dar și a faptului că multe nu au familii care să le sprijine. Actrița speră ca prin acest spectacol oamenii să înțeleagă mai bine cum ajung tinerele în astfel de situații și de ce le este greu să ceară ajutor.
Piesa are și o parte interactivă în care spectatorii pot pune întrebări actorului care interpretează rolul traficantului, așa cum ar vrea să îl întrebe pe cel care a făcut asemenea lucruri în realitate.
Ana Monica Vîlcu își dorește ca publicul să-și pună întrebări, să fie mai atent la ce se întâmplă în jur și să știe că există soluții pentru astfel de cazuri.
Ce a fost cel mai greu de dus în acest rol?
„Cred că cel mai greu a fost să joc situația fetelor care treceau prin situația asta de abuz, să o joc eu în fața publicului, să mi-o asum cumva. Cel mai greu a fost faptul că eu am crezut viața lor asta bună, de la început, ca apoi să văd unde s-a ajuns și prin prisma rolului.
La început, ce am arătat noi prin spectacol e că viața lor e frumoasă, că totul e roz, că ofertele par interesante, de modelling, de carieră, ca apoi să se transforme în trafic.
Mi-a fost greu și de jucat, exact cum e și în realitate, că viața e bună... Adică m-am păcălit și eu pe mine, actor”, a spus Ana Monica Vîlcu.
Lucrând la acest spectacol, ce ați înțeles despre motivele pentru care o victimă tace?
„Cred că cel mai puternic e faptul că o victimă tace pentru că îi e rușine, o victimă tace pentru că nu are cu cine să vorbească. De obicei, victimele sunt alese în funcție și de context social, de familie - de obicei din familii monoparentale, din familii cu probleme. Și atunci nu au suportul familiei.
Psihologul care a venit la spectacolul nostru din Iași ne-a zis că există și metode prin care victimele se îndrăgostesc de abuzatori. Ne-a mai zis că există victime care își dau seama că e mai bine așa decât să se întoarcă la viața lor de dinainte, care nu e tocmai bună.
Dar rușinea e primul motiv... Și frica de ce se va întâmpla”, a spus Ana Monica Vîlcu.
De ce ar trebui să vadă cineva acest spectacol?
„Cred că ar trebui să vadă acest spectacol, în primul rând, pentru că ridică o problemă care există și care e în jurul nostru.
Nu cred neapărat că se va schimba ceva prin spectacolul nostru, dar cred că vom putea face mai mulți oameni conștienți de ceea ce se întâmplă, de realitate, de faptul că dreptatea nu e făcută pentru aceste fete, pentru că omul despre care e spectacolul e liber, toți cei implicați în acest caz sunt liberi și în continuare în diferite funcții. Omul ăsta are o viață absolut normală alături de familia lui.
Asta am observat și la celelalte spectacole pe care le-am făcut, că oamenii ăștia despre care noi am făcut spectacole sunt în continuare liberi sau nu au existat urmări în cazurile respective.
Cred că acest spectacol e foarte important și pentru tineri, pentru că sunt niște teme care poate pentru noi au părut tabu, dar cred că pentru generația tânără nu sunt neapărat tabu. Nici nu cred că e un subiect despre care se vorbește foarte des, dar cred că e un subiect care ar putea să intereseze sau pentru tineri ar putea să schimbe ceva sau să-i facă mai atenți”, a spus Ana Monica Vîlcu.
Ce ați vrea să se discute după spectacol, când oamenii ies din sală?
„Ce mi s-a părut foarte interesant în Iași, când am jucat prima dată, a fost că spectacolul nostru are o parte interactivă în care se vorbește cu traficantul și am văzut întrebările pe care publicul le-a pus traficantului încă din spectacol, întrebări pe care le-ar fi pus acestui traficant în realitate. Publicul a primit această propunere foarte bine.
Am văzut întrebările pe care le-au pus și m-a uimit pe mine, văzând cât de tare își doresc oamenii să primească răspunsuri de la omul ăsta, mai ales în cazuri de acest gen. Ei știau că era un actor, dar îl întrebau: „Când te uiți la tine în oglindă, ce simți?”, „Dacă cineva din familia ta ar fi pățit ce ai făcut tu, cum te-ai fi simțit?”. Mi se pare că sunt întrebări pe care oamenii le au când ies de la spectacol. Nu direct, dar se întreabă cum s-ar fi simțit dacă s-ar fi întâmplat cuiva apropiat.
Ce aș vrea eu să simtă oamenii când pleacă de la spectacol... Aș vrea să simtă orice. Mi se pare că teatrul, dacă reușește să transmită orice fel de sentiment, e bun, inclusiv disconfort, pentru că nu e o situație confortabilă ce s-a întâmplat cu victimele.
Aș vrea să-și pună întrebări despre ce se întâmplă cu lumea în care trăim, cum se ajunge în situațiile astea și ce ar putea să facă în cazul în care văd vreodată sau cred că văd un abuz sau o situație de trafic, să-i facem conștienți că există totuși niște soluții pe care le pot aplica”, a spus Ana Monica Vîlcu în exclusivitate pentru DC News.
Cazul Epstein de România
„Cazul Epstein de România” poate fi văzut la Teatrul Apropo, București, Bulevardul Dimitrie Pompeiu, nr. 8, Pipera, sector 2, miercuri, 28 octombrie, ora 19:30. Bilete găsiți aici.
Documentare: Ana Monica Vîlcu, Șerban Melnic, Cosmin Gaspar
Dramaturgie: Șerban Melnic, Cosmin Gaspar
Regie: Ana Monica Vîlcu, Șerban Melnic, Cosmin Gaspar
Coordonare dramaturgie și regie: Radu Popescu
Distribuție: Ana Monica Vîlcu, Irina Artenii, Șerban Melnic, Cosmin Gaspar
Video design: Andrei Cozlac - Video Artist
Scenografie: Ada-Maria Zaharia
Sound Design: Valeriu Șerban
Light Design: Stefan Sacuiu
Fotografie și video: Andrei Văleanu
Graphic Design: Romulus Boicu
Producătoare, manager proiect, promovare: Costinela Caraene