"Când narcisismul devine patologic, bichonul începe să se creadă pitbull... umflă pieptul, își flutură nările și se tot admira în oglindă. Mama, mama ce voinic!
Aș râde, dacă n-ar fi atât de trist. Mi-e greu să înțeleg oameni care vorbesc de morală și n-au dram, oameni care vorbesc de echipa, dar care n-au fost niciodată capabili să facă echipa cu cineva, oameni care, în ultimele 5 luni s-au slujit doar pe ei, mimând cu grație grija față de proiectul prezidențialelor, față de candidat sau față de partid.
Pot înțelege frustrarea, individualismul, nevoia de a te vedea mereu în lumina reflectoarelor, dar nu pot accepta aroganța, auto-suficienţa și lipsa bunului simţ.
În politică, ca și în viață, trebuie să știi să pierzi cu demnitate. Să ai tăria să accepți înfrângerea și să o iei din nou de la capăt. Dacă, desigur, ai ce spune. Și dacă, desigur, ai suficient caracter. Puțini sunt, însă, cei care știu să facă asta și, din păcate, zilele trecute am văzut, în toată splendoarea lor indivizi care, nu doar că nu știu când să se oprească, dar fac și un zgomot asurzitor, etalându-și, fără rezerve, frustrările în spațiul public", a scris Mihai Fifor pe Facebook.
Amintiri din partid
"Nu am fost niciodată un om conflictual și nici nu voi fi. Dar sunt un om demn, cu onoare, care a intrat într-o echipa odată cu votul onorant din Congres. Am fost trup și suflet alături de echipa, zi de zi, ora de ora vreme de 5 luni, până la finalul proiectului pentru prezidențiale. Când, însă, acest proiect a luat sfârșit printr-o înfrângere, din păcate, mi-am asumat cu demnitate eșecul și am făcut un pas în spate. Cu fruntea sus. Așa cum este firesc să facă oricine.
Iată de ce nu pot să accept mârlania unora, grobianismul și lipsa de bun simt. Nu cu astfel de oameni poți porni un proiect nou, de care are atâta nevoie acest partid. Românii s-au săturat de violență verbală, de ura și de superficialitate.
Că o concluzie, am să povestesc o întâmplare, care definește perfect personajul care stă la baza postării mele.
În urmă cu câțiva ani, la o masă cu vreo 8 colegi senatori, la Tulcea, într-o context asemănător, personajul este întrebat frontal: "Dacă tot vorbești de prietenie și de colegialitate, după 3 ani împreună, spune-ne pe numele mic la fiecare dintre noi, cei din jurul mesei...". Răspunsul a fost doar tăcere. Și asta spune tot.
În rest, viața merge mai departe și, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere", a mai scris Fifor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
