Originea gogoșilor este foarte variată. Există legende care vorbesc despre coloniști olandezi, care odată ajunși în New Amsterdam (Manhattanul de azi) au adus cu ei o prăjitură numită Olykoeks tradus: ”prăjitură uleioasă” care pare a fi un precursor al gogoșii americane, și o altă legendă, cea mai faimoasă, care povestește despre o doamnă pe nume Elizabeth Gregory, potrivit 12oczj.com.
În secolul al XIX-lea, Elizabeth Gregory era mama căpitanului de croazieră din New England, Hanson Crockett Gregory, și se spune că a pregătit un fel de aluat prăjit aromat cu scorțișoară, nucșoară și coajă de lămâie pentru fiul și echipajul ei.
Cum a apărut gaura în gogoașă?
Elizabeth Gregory a decis să facă o gaură în mijlocul gogoașei pentru a se prăji mai repede și mai uniform. Și uite așa, se pare că au luat naștere faimoasele gogoși americane.
Dar povestea gogoșilor prăjite nu se termină aici, este rândul fiului său Hanson Crockett Gregory care s-a declarat la acea vreme inventatorul așa-numitei gogoși cu gaură: în unele povești acesta relatează că a făcut acea gaură pentru face gogoșile prajite mai ușoare, în altele povestește că a făcut acea gaură pentru a facilita digestia gogoșilor, în altele, în cele din urmă, povestește că a făcut gaura în gogoașa în timpul unei furtuni pe mare, când trebuia să țină ambele mâini pe cârmă și, ca să nu o arunce, a înfipt gogoașa prăjită într-o axă a cârmei.
Ar fi putut spune adevărul? Nu vom ști niciodată, dar ceea ce putem fi siguri este că de la prima lor apariție, gogoșile au devenit din ce în ce mai faimoase și au fost masa de consolare a multor soldați aflați în luptă în timpul Primului Război Mondial: se spune că 250 de voluntari ai The Donuts Girls au pregătit cafea fierbinte și gogoși pentru soldații epuizați. Ba mai mult, în 1938, la Chicago s-a înființat asociația National Donuts Girls.
La începutul secolului al XIX-lea, gogoșile americane erau deja foarte populare, dar în loc să fie prăjite în ulei vegetal, ușor, dar prea scump pentru vremea respectivă, erau prăjite cu untură de porc, ceea ce permitea gogoșilor prăjite să rămână moi și pufoasă zile întregi datorită prezenței drojdiei de cartofi .
O mare noutate a sosit în 1911 cu Crisco, ulei de bumbac hidrogenat, un fel de grăsime vegetală fără gust, inodor, în care se prăjeau gogoșile. Crisco a avut o răspândire uriașă, mai ales în anii următori din timpul războiului, când cumpărarea grăsimilor animale a devenit din ce în ce mai dificilă, în timp ce Crisco era ușor disponibil în magazine.
Prima mașină automată pentru gogoși
Creșterea vânzărilor lui Crisco a fost, desigur, direct proporțională cu cererea de gogoși: în America s-au consumat atât de multe gogoși prăjite încât în 1920 Adolph Levitt a construit prima mașină automată pentru gogoși (după achiziționarea brevetului de la Walter Tomlinson).
Copii, adulți, seniori, toți se opreau în fața magazinului său pentru a observa mașina de gogoși la lucru și bineînțeles pentru a gusta din ele. Se estimează că în acei ani Levitt a câștigat aproximativ 25 de milioane de dolari pe an.
Pe scurt, fenomenul gogoșilor !
Sărim câțiva ani înainte și ajungem în 1930, când francezul Joe LeBeu se mută în Kentucky și își vinde rețeta secretă de gogoși americane și, de asemenea, numele pe care le-a dat, Krispy Kreme, lui Ismael Armstrong, care cu ajutorul nepotului său Vernon Rudolph începe să vândă gogoși prăjite din ușă în ușă.
În 1937, Vernon Rudolph cu doar 25 de dolari și ajuns cu un prieten de-al său în Carolina de Nord, începe să producă și să vândă gogoși pe stradă, dând astfel viață formatului Krispy Kreme care rezistă și astăzi în America.
Chiar și în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, consumul de gogoși americane crește vertiginos: în anii 1950 Krispy Kreme deține 29 de magazine în 12 state.
Astăzi, în America sunt produse aproximativ 10 miliarde de gogoși, dintre care doar 1 miliard sunt produse de Krispy Kreme, care a continuat să păstreze singura rețetă originală Joe LeBeau timp de aproape un secol.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
