Pentru ca generațiile viitoare să poată avea acces în continuare la beneficiile sistemelor marine funcționale, relația noastră cu oceanele trebuie să se schimbe la un nivel fundamental. Pentru a îndeplini acest deziderat, cercetătorii vor ca oceanul să fie considerat ființă vie, cu drepturile aferente. Într-un editorial recent publicat în PLOS Biology, o echipă de cercetători își expune argumentul pentru un nou cadru prin care să se ajungă la acest rezultat. „Menținerea status quo-ului legislației mediului echivalează cu distrugerea legalizată a Naturii”, se arată în articol, scris de cercetătoarele în domeniul politicilor oceanice Michelle Bender și Rachel Bustamante, de la Centrul de Drept al Pământului din SUA, și de cercetătoarea Kelsey Leonard, de la Universitatea Waterloo, din Canada. „Legea internațională trebuie să evolueze pentru a reflecta drepturile inerente ale Oceanului de a exista, de a înflori și de a se regenera. Sănătatea oceanului este sănătate umană”, au scris ele.
Scrierea cuvântului Natură cu literă mare nu este o greșeală de tipar, reflectând o abordare filozofică care ridică mediul nostru natural la o poziție de egalitate cu umanitatea, mai degrabă decât un domeniu separat de exploatare. Această „îmbunătățire reciprocă” este o parte cheie a unui set de principii cuprinse în domeniul emergent al dreptului Pământului, un termen umbrelă pentru inițiative care urmăresc să recunoască interdependența care există între oameni și mediul lor prin intermediul instituțiilor și legilor.
Cadrul legal
Un astfel de cadru legal care este imediat recunoscut pentru majoritatea este dreptul de a exista. Pentru majoritatea oamenilor, este un principiu etic care stă la baza dezvoltării legilor în întreaga lume. Conform legii Pământului, Drepturile Naturii (un cadru legal din corpul legii Pământului) recunosc natura ca având valoare pur și simplu datorită propriei sale valori intrinseci. Nu în virtutea a ceea ce poate oferi ca proprietate sau ca resursă pregătită pentru exploatare, ci pur și simplu ca „ființă vie” în sine. „Pe baza legii Pământului și a înțelegerii Drepturilor Naturii, guvernarea centrată pe Ocean recunoaște Oceanul ca o entitate vie, promovând legea, politica și acțiunea instituțională care concentrează nevoile Oceanului în luarea deciziilor”, scriu autoarele.
Planuri de viitor
Potrivit The Revelator, în decembrie 2017, Adunarea Generală a ONU a declarat că perioada 2021-2030 va fi Deceniul ONU al Științei Oceanului pentru Dezvoltare Durabilă. Decizia a venit în urma primei Evaluări Mondiale a Oceanului, din 2015, un raport care a evaluat încrederea și impactul nostru asupra ecosistemelor marine pe baza unor teme care includ schimbările climatice, securitatea alimentară, poluarea și exploatarea resurselor.
Comisia Oceanografică Interguvernamentală a fost însărcinată ulterior cu elaborarea unui plan de îmbunătățire a durabilității activităților marine. Drept urmare, comisia a propus o serie de provocări și rezultate optimiste la care să lucreze în următorii ani, cum ar fi extinderea Sistemului global de observare a oceanelor și schimbarea relației umanității cu oceanul.
Cum vom face ca oceanul să fie considerat organism viu?
Unele dintre aceste provocări vor fi cu siguranță ceva mai dificile decât altele, din cauza labirintului de convenții și a tensiunilor care există în prezent cu privire la definițiile și cadrele practicilor durabile, notează Science Alert. Înainte de a putea începe să luăm măsuri la nivel global, avem nevoie de valori și așteptări comune cu privire la modul în care arată o relație sănătoasă cu oceanul. Aici mai avem de lucrat şi de recuperat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
