Descoperirea trupului neînsuflețit al Valentinei, tânăra de 28 de ani găsită într-o valiză pe râul Olt, ne face să vorbim mai mult despre violența din cuplu, cea care are loc în spatele ușilor închise. În timp ce anchetatorii îl caută pe iubitul fetei, suspectat de omor, psihologul Bogdan Cotigă explică pentru DC News cum se instalează teroarea într-o relație. Specialistul atrage atenția că prima palmă trecută cu vederea anunță violențe extreme și arată de ce controlul digital prin apeluri video este un semnal că partenerul a trecut linia roșie.
O fată de 28 de ani, cu toată viața înainte, a sfârșit înghesuită într-un geamantan aruncat în apele reci ale Oltului, de parcă existența ei n-ar fi însemnat nimic. O chema Valentina. A plecat din Filiași cu speranța unei vieți în doi, s-a mutat la Horezu alături de bărbatul pe care l-a ales partener, iar povestea lor s-a încheiat într-un masacru greu de privit chiar și pentru medicii legiști. În spatele ușilor închise, dincolo de zâmbetele de fațadă sau de fotografiile de cuplu, teroarea se instalează pas cu pas. Monștrii nu apar peste noapte. Ei își testează victimele, le măsoară frica, le rup legăturile cu lumea și le transformă fiecare zi într-un calvar lent, până când ultima lovitură devine fatală.
Tragedia a ieșit la iveală pe malul Oltului, în amonte de barajul Ionești, chiar lângă comuna Olanu. Detaliile oferite de procurori descriu un tablou de o cruzime extremă. Purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, Adrian Vrăbete, a expus concluziile autopsiei.
„Vorbim de o victimă în vârstă de 28 de ani, care a fost descoperită în cursul zilei de ieri, în zona barajului Ioneşti, de pe raza judeţului Vâlcea, în amonte de baraj, pe partea malului dinspre comuna Olanu. Victima a fost identificată, este originară din judeţul Dolj şi locuia, fără forme legale, pe raza unui comune din judeţul Vâlcea. În urma necropsiei s-a stabilit că a avut o moarte violentă, care s-a produs prin şoc traumatic şi hemoragic, asociat cu asfixie mecanică prin comprimarea toraco-abdominală. Ca leziuni traumatice relevante identificate, vorbim de două leziuni la nivelul capului, dintre care una a provocat un infiltrat sanguin şi cinci coaste rupte, trei pe o parte, două pe partea cealaltă. Cel mai probabil aceste coaste rupte sunt consecinţa comprimării toraco-abdominale”, au transmis procurorii.
Raportul medico-legal indică o agresiune continuă, de o violență cruntă, comisă cu o zi înainte ca valiza să fie zărită pe apă.
„Mai sunt şi nişte leziuni traumatice, escoriaţii şi plăgi la nivelul gambelor. Ca mecanism de producere s-a stabilit că acestea ar fi fost produse, leziunile per ansamblu, lovire cu corpuri dure, obiect cu vârf ascuţit şi marginea ascuţită, posibil cuţit şi prin comprimare toraco-abdominală, posibil să se fie aşezat pe victimă. Iar decesul datează din 21.09.2026, deci o zi înainte de descoperirea faptei cadavrului”, au mai spus procurorii.
Principalul suspect este chiar iubitul fetei, Vlad, un bărbat de 30 de ani. Anchetatorii au indicii că individul ar fi fugit deja din țară. Pentru a înțelege cum ajunge un cămin o cameră de tortură, DC News a stat de vorbă cu psihologul Bogdan Cotigă.
Prima palmă nu este o greșeală, e ușa deschisă spre crimă
Nimeni nu recurge la violențe extreme din senin, după ani întregi de armonie. Semnalele apar timpuriu, dar sunt scuzate sub pretextul nervilor, al oboselii sau al unei iubiri pasionale. Psihologul Bogdan Cotigă explică de ce tolerarea primei agresiuni fizice echivalează cu o condamnare pe termen lung.
„Nu zic că există semne care ar putea să ne semnalizeze faptul că urmează să fim victima unui omor, dar totuși semne pentru tipul acesta de violență și pentru altele mai moderate există în relații, încă foarte devreme. În primul rând, vorbim despre primele semne de violență fizică. Oamenii au tendința, având în vedere alegerea pe care au făcut-o, de a fi într-o relație sau alegerea unui om să le fie partener, au tendința de a face compromisuri și de a trece cu vederea anumite aspecte. O palmă primită de la bărbat, dacă este trecută cu vederea, este foarte probabil să vină și a doua, și a treia, și la un moment dat această violență de mai mică intensitate să se transforme într-o violență de mai mare intensitate”, spune Cotigă pentru DC News.
Iluzia că partenerul agresiv se va calma de la sine este iluzia celor mai multor femei.
„Astea sunt de obicei greșelile pe care oamenii le fac în relații. Acceptă o formă de violență redusă considerând că lucrurile sunt temporare sau că se vor îmbunătăți. De cele mai multe ori, într-o majoritate covârșitoare de cazuri, lucrurile se înrăutățesc”, susține Bogdan Cotigă.
Dincolo de nervi, unele reacții ascund patologii periculoase.
„Apoi, există comportamente chiar din zona patologică la unele persoane care sunt trecute cu vederea. De exemplu, o gelozie excesivă sau un simț al posesiei excesiv. Lucru care poate duce la violențe, chiar și extreme, la un moment dat. Sunt oameni care doar simulează sentimente, având mental o formă de psihoză. Și ulterior, lucrurile se demonstrează că sunt adevărate, că persoana respectivă chiar nu are sentimente, chiar nu este influențată de felul în care se simt oamenii în jurul ei și poate recurge la violență pentru un lucru aproape de nimic, fără să fie interesată de consecințe și așa mai departe. Sunt o mulțime de semne care pot să conducă o femeie să-și dea seama că ar putea să ajungă la un moment dat în situația în care să fie lovită, rănită. Sunt multe semne și sunt semne încă de la începutul relației. Foarte puține situații sunt acelea în care bărbatul se demonstrează a fi violent sau foarte violent dintr-o dată după ani și ani de zile de relație pașnică. Sunt foarte puține situații”, explică psihologul.
Moștenirea: De ce nu fug victimele din brațele agresorului
După o crimă cutremurătoare, noi oamenii ne revoltăm și ne întrebăm de ce victima nu și-a făcut bagajele și nu a plecat la primul semn de pericol. Răspunsul se află de cele mai multe ori în trecutul dureros din copilărie, unde bătaia a fost confundată cu normalitatea.
„Motivele sunt diverse. De foarte multe ori, victimele sunt obișnuite cu astfel de comportament din familiile lor de origine. De obicei, femeile care au parteneri violenți au avut tați violenți. Și atunci înțeleg comportamentul. Îl înțeleg în sensul în care, pentru momentul în care era copil, acest comportament al tatălui, care o bătea pe mama, era o normalitate”, spune Bogdan Cotigă.
Tradiția toxică a răbdării cu orice preț este transmisă chiar de mame, sub pretextul protejării familiei sau a copiilor.
„Așa arăta relația, deși ea o vedea pe mama ei plângând, o vedea când poate era lovită, considera că este o normalitate, așa se iubesc oamenii sau așa sunt oamenii într-un cuplu. Și atunci acceptă cu mai mare ușurință o astfel de violență. Mai mult decât atâta, mai contribuie și mamele de multe ori, pentru că mamele le explică fetelor că, de exemplu, relația de căsnicie este mai importantă decât o palmă, sau că pentru copii ar trebui să suporte anumite lucruri. Adică e un complex întreg de factori. La toată motivația asta de ordin psihic, se adaugă și de multe ori interesul material în sine. Adică au un job foarte prost plătit sau nu au deloc și depind de banii respectivului. Eventual mai are și 2-3 copii și atunci acceptă din aproape în aproape astfel de situații”, spune psihologul.
Acest lanț al suferinței se perpetuează generații la rând dacă nimeni nu are puterea să-l rupă.
„Sunt niște lucruri care sunt valabile în toată lumea, din nefericire, nu doar în zona noastră. Dar au legătură cu mai mulți factori, și cu factorii de educație, și cu factorii sociali, dar mai ales cu acest fond psihic pe care îl avem de acasă. Există astfel de tragedii, adică parteneri alcoolici și violenți aleși generații la rând, sunt foarte întâlnite aceste cazuri. Cel puțin în România, eu la cabinet am avut foarte multe situații cu femei care au procedat la fel ca mamele lor și la rândul lor, fiicele lor procedează ca ele, adică ajung până la urmă în relații cu oameni violenți, bețivi și așa mai departe. E un lucru pe care, în general, oamenii îl fac, din păcate. Majoritatea oamenilor repetă un scenariu de viață pe care îl învață în familia de origine. Chiar dacă nu îl repetă cuvânt cu cuvânt, eveniment cu eveniment, de multe ori alegerile lor sunt foarte asemănătoare cu alegerile părinților lor. Foarte rar se întâmplă diferit pentru că oamenii sunt presetați mental la momentul respectiv, în copilărie, și modificările la viața adultă sunt destul de greu de făcut pentru că fondul afectiv e foarte puternic”, explică Bogdan Cotigă.
Cătușele digitale și teroarea pe video. Semnalele care arată că partenerul a trecut linia roșie
Tehnologia a devenit o armă nouă în mâinile tiranilor domestici. Dacă înainte controlul se limita la interogatorii la întoarcerea acasă, astăzi agresorul pretinde dovezi video în direct pentru fiecare pas.
„Orice reacție fizică între doi parteneri într-un cuplu e un semnal. Apoi, posesivitatea exagerată, controlul permanent, adică întrebările de genul unde te afli, unde te duci, de ce ești cu X, de ce ești cu Y, în condițiile în care persoana respectivă pur și simplu merge la serviciu, se întâlnește cu cunoștințe, adică sunt niște lucruri firești normale și primește din partea cealaltă un control de asta permanent. Mai ales că acum există telefoane cu cameră de luat vederi, care sunt puse să filmeze, să transmite live, să arate unde se află. Adică astea sunt niște semne ale unei posesivități exagerate care poate în anumite cazuri să o ducă la violență și chiar extremă”, conchide psihologul Bogdan Cotigă.
Cazul Valentinei este un semnal de alarmă care ar trebui să trezească orice femeie aflată sub teroare. O palmă nu este un accident, iar gelozia bolnavă nu este dovadă de dragoste. Când frica ia locul liniștii, singura șansă la viață este fuga, înainte ca ușa să fie încuiată definitiv din exterior.