Probele de la Evaluarea Națională din acest an au urmat structura modelelor oficiale și a simulărilor naționale, însă nivelul de complexitate a fost ușor mai ridicat comparativ cu anul precedent. Profesoara de Matematică Ancuța Dună, de la Colegiul Național „Școala Centrală”, și profesoara de Limba și literatura română Alina Partenie, de la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” au analizat subiectele în cadrul emisiunii DC Edu, moderată de prof. univ. dr. Sorin Ivan și difuzată pe DCNews și Părinți și Pitici.
O primă mare barieră a fost redactarea rezumatului la subiectul al doilea. Deși în spațiul public exercițiul a fost minimalizat ca fiind extrem de simplu, profesorii subliniază că realizarea unui rezumat corect este o sarcină dificilă, deoarece solicită capacitatea de a surprinde și condensa esența unui text. Acest exercițiu reprezintă o abilitate fundamentală de viață, iar corectarea din acest an a scos la iveală diferențele majore dintre elevii care citesc conștient și cei care doar reproduc formule standard.
„Un rezumat nu este atât de ușor pe cât se spune peste tot: 'Vai, au avut un rezumat, ce era atât de greu?'. Nu este ușor să faci un rezumat... care să surprindă esența”, spune prof. Alina Partenie.
O altă capcană majoră s-a ascuns în receptarea nuanțelor textului literar. Un exemplu elocvent a fost analiza unei expresii de argou colocvial, precum „de la mama lui”. În loc să identifice sensul figurat, mulți elevi au interpretat expresia ad litteram și au scris în lucrări că obiectul respectiv reprezenta „un cadou făcut de mama autorului”.
„Mulți au scris că era făcută cadou de mama autorului, adică n-au prins tocmai sensul ăsta colocvial”, prof. doamna Partenie și adaugă că aceste erori apar deoarece expresiile „s-au transferat din zona colocvială în zona literară și au crezut altceva.
De asemenea, la partea de gramatică, analiza morfosintactică a creat confuzii: mulți elevi au catalogat secvența „mâinile mele” ca fiind un pronume posesiv și au ignorat faptul că este un adjectiv pronominal posesiv.
Lupta cu clișeele de evaluare
Învățământul românesc continuă să fie măcinat de utilizarea unor structuri rigide și a unor clișee de limbaj. Un exemplu clasic de clișeu perpetuat de generații este încheierea oricărui comentariu literar cu formule de tipul: „din această povestire se desprind sentimente de dragoste de patrie, de dragoste de natură”.
Profesoara Alina Partenie arată că elevii pot scăpa de aceste tipare dacă nu sunt încurajați de profesori sau părinți: „Copiii pot să facă acest lucru dacă nu sunt încurajați, li se spune: 'Hai, mai pune ceva acolo să dea bine'. Nu știu la cine dă bine”.
Absența clișeelor în lucrările de la rezumatul din acest an a fost un semnal pozitiv și a permis profesorilor corectori să vadă exact nivelul de înțelegere al fiecărui elev. În ciuda reticenței elevilor față de analiza morfosintactică a frazei din clasa a VIII-a, acest exercițiu „nu reprezintă un supliciu inutil sau o simplă gimnastică a cuvintelor”, atrage atenția prof. Partenie. Identificarea propozițiilor subordonate, a conjuncțiilor și a elementelor de relație este un exercițiu logic.
Prof. Alina Partenie subliniază valoarea acestui exercițiu: „Tot pentru a înțelege contextul, pentru a înțelege cum funcționează relațiile într-un anumit context într-o frază, pentru a înțelege desfășurarea ideii și complexitatea textului, este un exercițiu profund logic care îți imprimă un mod de a gândi și de a genera mesaje complexe”.
Capcanele geometrice care au blocat mii de candidați
La probă de matematică, subiectele au avut un nivel mediu, fiind extrem de echilibrate, însă nota 10 va fi mult mai greu de atins în acest an școlar, spune profesoara Ancuța Dună.
„Ca dificultate am avut un nivel mediu... a fost un subiect echilibrat așa cum trebuia să fie. Într-adevăr, nota 10 nu cred că se mai atinge atât de ușor în acest an școlar cum s-a atins în ultimii ani”, explică profesoara.
Schimbarea majoră a constat în eliminarea șabloanelor clasice și a grilelor intuitive. La primele două subiecte, unde itemii sunt obiectivi (cu alegere multiplă sau duală), elevii erau obișnuiți să poată intui răspunsurile fără un efort masiv de calcul și își asigurau ușor o notă de 7.
„Nu cred că s-a mai mers atât de mult pe șabloane și nici pe grile intuitive. Anul acesta, dacă vă uitați pe subiecte, o să vedeți că fiecare exercițiu are nevoie de o proprietate, de o teoremă, de o formulă, de ceva pe care dacă nu o știi, nu poți chiar să intuiești acel răspuns”, explică prof. Ancuța Dună.
În acest an, fiecare exercițiu a necesitat aplicarea unei proprietăți, a unei teoreme sau a unei formule specifice.
Profesoara adaugă că „acesta e un lucru foarte bun pentru că așa verificăm dacă acel copil știe cu adevărat teoria sau doar pune un răspuns pentru care are 25% șanse de reușită”.
Dacă problemele de algebră de la subiectul al treilea (inclusiv cea cu funcții) au fost clasice și accesibile, problemele de geometrie au ridicat mari dificultăți. Problema 4 (geometria în plan, legată de cerc) și Problema 6 (geometria în spațiu) au făcut marea diferență între elevii foarte bine pregătiți și cei de nivel mediu.
Problema 4 (Cercul): A reprezentat adevărata piatră de încercare. Pentru rezolvare, elevii aveau nevoie de curaj și inițiativă pentru a realiza o construcție geometrică suplimentară (trasarea unui diametru sau a unei paralele printr-un punct). Deoarece desenele la acest examen sunt oferite de-a gata, elevii sunt rareori antrenați să intervină pe figură.
Prof. Ancuța Dună detaliază: „Problema cu cercul a pus cele mai multe probleme și într-adevăr cred că va face diferența între elevii foarte bine pregătiți și elevii bine pregătiți. Și cred că acești elevi foarte bine pregătiți au de fapt o doză de curaj să traseze un diametru, să ducă o paralelă la o dreaptă printr-un punct, să facă o mică construcție. În acest examen desenele sunt date și pe foarte puține desene este nevoie de intervenția elevului pentru a ajunge la rezolvare. Aici era nevoie, deci a fost o provocare la un spirit inovator, la originalitate, la asumarea unui risc”.
Problema 6 (Piramida): Deși conținea o cerință clasică, calculul distanței de la un punct la un plan, metoda standardizată a calculării volumului în două moduri nu mai funcționa direct. Profesorii corectori au raportat cu încântare că elevii care au avut curajul să iasă din șabloane au găsit soluții extrem de creative și au calculat volumul ca diferență de volume sau au aplicat teoreme alternative pentru a ajunge la rezultat. Această libertate de gândire și capacitatea de a rezolva probleme „out of the box” au fost înalt apreciate și punctate conform baremului flexibil.
„Distanța de la punct la plan,copiii sunt obișnuiți cu cerința. Problema este că nu mai mergea clasic volumul, trebuia calculat altfel și am văzut, m-am bucurat când am corectat să văd foarte multe idei creative. S-au născut niște idei fabuloase: au gândit-o ca diferență de volume, au gândit-o cu diferite teoreme, dar au gândit-o altfel. Foarte puțini au gândit-o ca în barem și acolo se vedeau sclipirile de inteligență”, relatează cu entuziasm prof. Dună.
Această libertate de gândire și capacitatea de a rezolva probleme „out of the box” au fost apreciate și punctate conform baremului flexibil. Profesoara confirmă flexibilitatea corectării: „Noi luăm în calcul, bineînțeles, orice altă metodă care nu corespunde cu baremul, dar este corectă. Deci dacă ideea era interesantă și plauzibilă, se nota”.
URMĂRIȚI EMISIUNEA DC EDU INTEGRAL: