Teatrul independent trece prin momente grele.
Teatrul Apropo ar putea să se închidă, iar echipa încearcă acum să salveze spațiul prin donații. În același timp, Marius Manole spune că noul spectacol în care joacă alături de Oana Pellea și Șerban Pavlu va putea fi văzut rar în Capitală, din cauza lipsei sălilor. Următoarea reprezentație bucureșteană este programată abia pe 1 februarie 2027.
Pentru artiștii din teatrul independent, realizarea unui spectacol înseamnă luni de muncă în condiții dificile. După premieră, apare o altă problemă. Unde poate fi jucat spectacolul și cât de des se poate întâlni cu publicul?
Marius Manole a vorbit despre aceste dificultăți după premiera „Angajare de clovn”, de Matei Vișniec, în regia lui Andrei Huțuleac. Actorul descrie o producție realizată cu bani puțini, fără săli de repetiții și fără condiții pe care artiștii le găsesc în teatrele de stat.
A face teatru independent în România a fost mereu greu, dar acum pare mai greu ca niciodată, dovadă și cazul de la Teatrul Apropo.
„Din păcate, în București vom juca probabil destul de rar. Nu pentru că nu ne-am dori, ci pentru că nu prea avem unde. Lipsa sălilor în care să poți juca teatru independent e o realitate cu care ne confruntăm mereu. Asta e. Următoarea reprezentație în București va fi pe 1 februarie 2027, iar biletele sunt deja în vânzare”, a zis actorul Marius Manole într-o postare mai amplă pe care o găsiți în rândurile de mai jos.
„Lumea merge înainte. Cu noi sau fără noi. Nu se oprește să ne aștepte, nu încetinește pentru cei care nu mai pot ține pasul. Iar dacă nu reușești să te adaptezi vitezei cu care se schimbă totul, riști să rămâi în urmă. Cu principiile tale, cu valorile în care ai crezut o viață, cu tot ce ai construit și care, dintr-odată, pare să nu mai conteze pentru nimeni.
Și, încet, încet, începi să nu-ți mai găsești locul. Nu-ți mai recunoști lumea, nu-ți mai găsești publicul, îți pierzi reperele. Devii un inadaptat într-o lume care, până nu demult, era și a ta. Și te întrebi dacă nu cumva timpul tău a trecut. Dar nu renunți. Nu imediat. Lupți cu tot ce ți-a mai rămas, cu toate armele pe care le mai ai, cu disperarea celui care încă mai speră că există un loc și pentru el. Că mai are ceva de spus. Că mai contează.
Despre asta vorbește, printre multe altele, „Angajare de clovn”, spectacolul a cărui premieră am avut-o aseară. Un text scris de Matei Vișniec în urmă cu mulți ani, dar care mi se pare astăzi mai actual ca niciodată.
Am ajuns la această premieră după luni de muncă, în condiții pe care numai cei care fac teatru independent în România le cunosc cu adevărat. Fără săli de repetiții, fără căldură, fără cabine, fără cabiniere, fără multe dintre lucrurile care, într-un teatru de stat, par firești. Cu bani puțini, cu resurse minime, dar cu dorința de a face un spectacol. Nu spun asta ca să mă plâng. Nimeni nu ne obligă să facem teatru independent. E alegerea noastră. Vrem să facem, facem. Nu vrem, nu facem. Atât de simplu. Doar că, uneori, mă întreb cât de greu trebuie să fie să faci teatru în țara asta.
Am avut bucuria să fiu pe scenă alături de doi actori minunați, Oana Pellea și Șerban Pavlu, sub îndrumarea lui Andrei Huțuleac, un regizor cu care m-am reîntâlnit după vreo 15 ani. Scenografia este semnată de Maria Nicola, pe care o cunosc de aproape 25 de ani. Și uite cum, într-un spectacol despre trecerea timpului, timpul ne-a adus din nou împreună.
A fost o seară emoționantă. Una dintre acele seri pentru care merită să treci prin toate greutățile unei producții independente. Din păcate, în București vom juca probabil destul de rar. Nu pentru că nu ne-am dori, ci pentru că nu prea avem unde. Lipsa sălilor în care să poți juca teatru independent e o realitate cu care ne confruntăm mereu. Asta e.
Următoarea reprezentație în București va fi pe 1 februarie 2027, iar biletele sunt deja în vânzare. Până atunci, pe 24 noiembrie, dacă totul merge bine, ajungem la Iași, la Sala Unirii, unde îi aștept pe ieșeni cu mare drag.
Vă mulțumim tuturor celor care ați fost aseară alături de noi. Și poate că, până la urmă, despre asta e vorba. Despre a nu renunța prea devreme. Despre a continua să crezi în ceea ce faci, chiar și atunci când lumea pare să nu mai aibă răbdare cu tine. Pentru că lumea merge înainte, cu noi sau fără noi. Dar câtă vreme mai avem ceva de spus, merită să luptăm pentru locul nostru în ea. Multumim Chronartis”, a scris Marius Manole pe Facebook.
Ce ar însemna închiderea Teatrului Apropo?
Marius Manole cere ajutor pentru Teatrul Apropo. 2.600 de donații a câte 5 euro ar acoperi suma necesară.
Un teatru care se închide este un motiv de doliu pentru cultura din România. Mulți ne-am mutat pe TikTok și petrecem ore întregi printre clipuri. Dar, așa cum după prea mult fast-food simți nevoia unei salate, și mintea, și sufletul cer altceva. O poveste care să rămână cu tine. Un spectacol. O întâlnire cu teatrul. Iar când un astfel de loc riscă să dispară, e momentul să ne mobilizăm.
Radu Popescu, regizor, dramaturg și directorul Teatrului Apropo din București, spune că este nevoie de 13.000 de euro. La prima vedere, pare mult. Dar suma s-ar strânge dacă 2.600 de oameni ar dona câte 5 euro. Prețul unei cafele poate ajuta un teatru să-și țină porțile deschise.
Donații se pot face aici: https://donate.stripe.com/9B65kD6ao9ug9pMcBzaZi00