Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-Meditație și echilibru (10)

DeCeNews vă prezintă o rubrică săptâmânală destinată celor care doresc să-şi rezolve problemele de sănătate prin metode specifice terapiilor complementare, să-şi echilibreze organismul la toate nivelele, sau pur şi simplu doresc să se regăsească pe sine, acesta fiind şi scopul aplicăţiilor practice care vor fi prezentate pe parcurs.

Regasirea centrului-Meditatie si echilibru (10)

 “Nu scormoniti in trecut, nu visati la viitor. Ramaneti cu mintea in momentul prezent!” Siddhartha Gautama Buddha

 Un prieten din copilarie se plange de faptul ca ia in mod constant in greutate si ca are dificultati de concentrare. Spune ca nu mananca prea mult, nu doarme prea mult si nici nu are o viata foarte dezordonata. La varsta de 18 ani avea 75 de kilograme, iar acum are 135. Are un sigur obicei care mie nu mi se pare in regula: sta prea mult la televizor.

***

Asa cum am promis, saptamana viitoare voi incerca sa va explic de ce procesul concentrarii nu este usor. In exercitiul de concentrare pe lumina flacarii unei lumanari pe care l-am dat ca exemplu veti observa ca imediat ce veti incepe sa fiti atenti ca vor aparea in minte ganduri parazite. Mintea va incepe sa faca tot felul de asociatii cu imagini sau evenimente din trecutul sau viitorul dumneavoastra care se leaga mai mult sau mai putin de flacara si veti devia rapid de la concentrare La originea acestora se afla mecanismul nostru de aparare care cauta sa aprecieze tot timpul daca in legatura cu activitatea pe care o depunem in acel moment exista corelatii cu alte evenimente din viata noastra care ne-ar putea pune in pericol.

Gandurile care apar in procesul meditatiei sunt aleatoare deoarece ele sunt rezultatul unui proces de selectie a faptelor relevante din noianul nostru de amintiri, criteriile de selectie fiind in mare parte emotionale si nu logice.

De fapt aceasta reverie mentala care pare sa se ridice la suprafata in momentul in care incercam sa meditam este prezenta in majoritatea timpului in mintea noastra insa nu o bagam in seama. Ea intervine de obicei doar periferic in campul atentei noastre. Ea este si cel mai mare obstacol in fazele de inceput ale meditatiei si face pe majoritatea practicantilor sa renunte la acest exercitiu.

Solutia provine in mod surprinzator de la cateva masuri foarte utile care pot slabi extrem de mult forta gandirii parazite. Justificarea aplicarii lor o gasim in studierea a ceea ce se stie despre comportamentele omului primitiv, mai exact a unui obicei care intervenea in rutina lui zilnica: privitul focului.

Este cunoscut faptul ca, seara, dupa o zi in plina de activitate fizica, stramosii nostri se strangeau intr-un loc in care se simteau in siguranta, de regula o pestera, si priveau focul atunci cand se incalzeau la el. Acest obicei avea darul sa ii faca sa se relaxeze si facea sa intervina in mod foarte natural un lucru extrem de benefic: concentrarea asupra flacarii.

Deoarece atavismele sunt foarte prezente in structura noastra, chiar daca nu suntem constienti de ele, putem incerca sa usuram procesul conentrarii din exercitul de saptamana trecuta. Sunt cateva lucruri extrem de simple care pot creea conditii asemenatoare celor in care strabunii nostrii priveau focul. Putem sa ne facem concentrarea de regula la sfarsitul zilei, daca se poate la o ora la care am terminat celelalte activitati, intr-o camera in care suntem singuri, nederanjati, sa inchidem telefonul mobil si sa ne deconectam de la alte surse de distragere.

Un lucru foarte important: nu trebuie sa uitam sa avem activitate fizica substantiala in fiecare zi, fiindca altfel energiile fizice neconsumate ne vor impiedica sa ne putem linisti suficient ca sa ne facem exercitul zilnic de meditatie.

Cresterea in eficienta a concentrarii va fi substantiala. Incercati si veti vedea!

Cand scriu aceste randuri realizez un lucru amuzant: si omul modern a gasit un surogat nefolositor si daunator pentru “privitul focului”. Seara se uita la televizor…