"Când am făcut gesturi mari, atunci elita și poporul au mers împreună. Dar asta s-a întâmplat foarte rar. David Prodan, un mare istoric al Transilvaniei, zice că în momentul Supplex Liberus Valahorum, că în momentul când românii, aflați sub stăpânirea habsburgică, au adresat un memoriu Împăratului, la 1798 - de fapt mai multe, și în 92, și în șir -, atunci elitele și poporul erau separate. Nu am reușit mare lucru. Elita credea că prin memorie poate schimba soarta poporului și poporul habar nu avea de ce face elita și credea că, dacă se ridică la luptă cu coasa și cu sapa, dă jos nobilii și ajunge el să decidă.
La 1848, însă, tot Prodan spune că elita și poporul au mers mână în mână. Atunci, elita a reușit să se facă înțeleasă. Și cum înțelegerea unora nu a plăcut, pentru că nu a fost prea bună, nu a fost cum au vrut ei, au înființat Astra, Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român în 1861 și Astra a început devreme, prin reprezentanții ei, să meargă prin sate și să le explice oamenilor ce înseamnă națiunea și ce înseamnă unitatea noastră.
Vezi și: Știm cine suntem? Istoricul Ioan-Aurel Pop: Nu toți românii sunt convinși că sunt români
"Când se produce o separare între elită și popor, e pericol"
Spre deosebire de altă prejudecată, să știți că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, o mare parte din români - mare, mai mult de jumătate - știau ce au de făcut. Sigur, ultimul cioban de pe munte nu știa și nu știe nici astăzi. Dar astriștii, intelectualii, au ajuns până în sate. Primul lucru, îl luau pe preot, ortodox sau catolic, îl luau pe preot și mergeau cu popa în frunte, făceau câte o adunare și le explicau țăranilor, după independență, după proclamarea și cucerirea independenței, de ce se spune că venea gazeta, venea tribuna la ei în sat, de ce se spune că soarele românilor la București răsare. Că unii habar nu aveau ce e asta. Și se duceau și le explicau.
De elită e absolut nevoie. Orice societate are nevoie de o elită, dar, când se produce o separare între elită și popor, e pericol și alt pericol e atunci când elita nu e bună. Să știți că sunt situații când elita nu e bună. Elita bună se selectează natural. La noi e o manieră artificială, după părerea mea, de a selecta cel puțin elitele politice. O manieră nepotrivită. Ca să existe încredere între popor și elite, că fără încredere nu există nici dialog, e nevoie... E nevoie de a trimite în fruntea noastră o elită", spune Ioan-Aurel Pop, în podcastul Avangarda.
Despre Ioan-Aurel Pop
Invitatul e un intelectual pe care fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, îl prețuiește foarte mult și care atunci când a deschis acest proiect, a avut încredere și bucurie să fie prima voce care răsună de la microfonul podcastului.
Invitatul ediției aniversare și speciale de Crăciun e profesor, părinte și prieten, și a educat generații întregi știind că istoria s-a scris și se scrie pe măsură ce o trăim. Nu e alergic la politică, dar pentru domnia sa, politica înseamnă lupta pentru putere, or marea sa pasiune a fost lupta pentru cunoaștere. Nu se supără că unii asumă că ar fi naționalist și conservator, câtă vreme a fi naționalist înseamnă a iubi țara, și a fi conservator presupune a proteja tradițiile.
Specialist în Evul Mediu, și totuși, unul dintre cei mai buni moderniști pe care îi cunoaștem. Nimeni nu unește în povești lumea veche și lumea nouă mai bine decât o face Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române. Iar duminică, în ajun de Crăciun, la aniversarea a doi ani ai podcastului Avangarda, publicul va asculta un dialog despre manierele, credințele și istoria unei Românii declinată prin toate timpurile istoriei: trecut, prezent și viitor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
