Când profesorul invită studentul. Lazăr Vlăsceanu către Alfred Bulai: „Ești prost dacă nu îți faci licența cu mine!”

Autor: Liana Ganea

Alfred Bulai a rememorat un dialog pe care l-a avut cu sociologul Lazăr Vlăsceanu din perioada în care acesta urma să-și dea licența.

I.V.: La noi e și nevoia asta enormă de comentariu. Românul s-o fi născut poet, dar la maturitate pare comentator. La noi comentariul ține uneori loc de acțiune. Dvs. aveți o prezență constantă, faceți cu Val Vâlcu un tip de podcast, Nod în papură, la DCnews. Este formația de sociolog cea care vă împinge permanent spre o lupă pe care să o puneți spre actualitate?

A.B.: Da și nu! Mă consider mai degrabă gânditor. Eu sunt sociolog, ca formație, deci eu am făcut Filosofie, și după 1990, datorită unui prieten comun, profesorul Lazăr Vlăsceanu, el m-a chemat, cu el am făcut licență, doctorat, licența înainte de 1986, da? Și el mi-a zis, a fost o situație foarte ciudată, în sensul că de regulă un student caută pe cineva să își ia teza de licență la cineva, la mine a fost invers. El mi-a zis: „ești prost dacă nu îți faci licența cu mine”, el m-a chemat la doctorat, tocmai pentru că am avut o relație specială. Eram tânăr, îți dai seama, și datorită faptului că el a venit în spațiul sociologiei, a făcut o facultate și a făcut doctoratul pe sociologie în Anglia.

I.V.: La Oxford!

A.B.: La London School of Economics. M-a luat asistent și am intrat în zona sociologiei așa.

I.V.: Chiar voiam să vă întreb cum ați ales sociologia.

A.B.: Nu am ales niciodată sociologia, în principiu, mă rog, este un gen de profesiune pe care îl alegi contextual, pentru că practic sociologia a murit, a reînviat în anii ’60, pentru că școala sociologică de la București chiar era celebră și era una din primele școli din lume, dar a fost perioada aceea în care comunismul nu avea nevoie să afle foarte multe lucruri despre societate, că știa ce trebuia și nu avea de ce...

I.V.: Era o lume „perfectă”...

A.B.: Și în general s-a estompat mișcarea din anii ’70, către sociologie, a fost o scădere de la începutul anilor ’60, de la mijlocul anilor ’60, Miron Constantinescu a fost important, și s-a terminat în ’76-’77.

I.V.: Miron Constantinescu a fost ministrul Educației la un moment dat, nu?

A.B.: Da, dar era mai mult decât influent în epocă. Când s-au schimbat lucrurile în 1977 eram, dacă nu în școala generală....

Interviul complet, aici: