Teoria oameniilor de știință sugerează că scoarţa Lunii este compusă dintr-un singur material, fiind pură.
Studiul sugerează că un anumit eveniment a dus la înlocuirea vechii scoarţe cu una nouă realizată din plagioclaze.
Luna este compusă în proporţie de 98% din plagioclaz (minerale din clasa feldspaţiilor de culoare albă, cenuşie sau albăstruie), potrivit mai multor studii.
Pentru obţinerea acestui tip de puritate, oceanul de magmă ar fi trebuit să abă o vâscozitate specifică pentru a permite ca mineralele să se separe unul de celălalt.
Conform cercetătorilor, temperatura Lunii a scăzut relativ repede în momentul formării scoarţei.
În cadrul testelor de laborator s-a descoperit că magma de pe Lună avea o vâscozitate scăzută care a permis plagioclazului să plutească la suprafaţă.
[citeste si]