Cum arată administrația locală atunci când oamenii sunt ascultați, iar problemele lor primesc răspunsuri? Alina Totti, consilier local în Eindhoven, vorbește despre o administrație în care dialogul contează, românii care muncesc în Olanda pot primi servicii și informații în limba lor, iar conflictele politice aproape că nu există. Experiența ei oferă câteva exemple despre ce poate învăța România de la un sistem construit în jurul oamenilor și al nevoilor lor.
Modelul administrativ din Țările de Jos este recunoscut la nivel continental drept unul dintre cele mai eficiente, pragmatice și transparente sisteme de guvernare locală. Axat pe digitalizare, debirocratizare și pe o orientare obsesivă către nevoile cetățeanului, sistemul olandez încearcă să facă relația dintre oameni și stat mai ușoară.
Aflată în inima acestui sistem, Alina Totti, consilier local în Eindhoven, explică faptul că administrația publică nu trebuie privită ca o barieră. Ea este ca un furnizor de servicii accesibile. În cadrul intervenției sale din emisiunea „Românii care schimbă comunități”, moderată de Gabriel Nuță-Stoica, redactor-șef adjunct ȘtiriDiaspora.ro, Alina Totti a arătat diferențele dintre stilul administrativ vest-european și cel din România.
„M-am bucurat foarte mult să văd că, dacă muncesc, ce-i drept, foarte mult, până la epuizare, am șansa să-mi câștig locul pe această scenă politică din altă țară. Mi s-a părut un lucru grozav ca român, ca femeie, ca străin într-o altă țară europeană. La ei nu se practică deviza «Ciocul mic, noi suntem la guvernare!», cum s-a mai auzit, din păcate, pe plaiuri mioritice”, spune Totti.
Profilul migrantului român: De la specialiștii la muncitorii din abatoare și agricultură
Să te muți într-o țară străină este un proces complex, iar succesul integrării depinde de nivelul de pregătire, de cunoașterea limbilor străine și de resursele financiare disponibile la momentul sosirii. În Olanda, comunitatea românească este extrem de diversă și este împărțită în mai multe categorii socio-profesionale.
Pe de o parte, există categoria înalt calificată, ingineri, cercetători, specialiști în tehnologie și corporații, care vin cu contracte de muncă prealabile în hub-uri de inovare precum Eindhoven. Pentru aceștia, statul olandez a creat un parcurs administrativ extrem de simplificat.
„Dacă luăm profilul celor care pleacă, nevoile unui inginer care pleacă cu un contract semnat deja, după un interviu online, diferă masiv de nevoile cuiva care pleacă să lucreze la o fermă sau de nevoile unui student. Un inginer care vine, de exemplu, pentru Philips în Eindhoven va merge undeva în centrul orașului, la ceea ce se numește Expat Center. Acolo va putea să-și facă toată hârțogăraia, toată documentația de care are nevoie din punct de vedere administrativ, să-și schimbe permisul de conducere, va primi informații despre unde își poate înscrie copilul la școală sau cum poate partenerul de viață să facă activități de integrare și socializare. Noi gândim migrația din perspectiva întregii familii: oferim webinarii despre cum se cumpără o casă în Olanda, pentru că există un sistem foarte bine pus la punct pentru reținerea forței de muncă”, povestește Alina Totti.
Pe de altă parte, există o categorie extrem de vulnerabilă: muncitorii din sectoarele de bază ale economiei olandeze, agricultură, abatoare, depozite și logistică. Acești oameni ajung adesea prin intermediul unor agenții de plasare a forței de muncă, fără să cunoască limba olandeză sau engleză și fără să înțeleagă cadrul legal local.
„Dacă cineva pleacă, să spunem, dintr-un sat din nord-estul Moldovei pentru că a văzut un anunț pe Facebook, s-a urcat într-un microbuz și a ajuns la gara din Eindhoven ca să fie preluat și dus în comuna Best să lucreze la un abator, există riscul imens ca la gară să nu-l preia nimeni. Și dacă nu vorbește limba, ce se întâmplă în momentul respectiv? În timpul pandemiei au ieșit la suprafață situațiile absolut înfiorătoare prin care trec anumiți muncitori străini, români, polonezi, bulgari, spanioli. Am văzut cum oameni din România, care au venit să câștige un ban și să-l trimită acasă, sunt dați afară, dorm în parc, nu-și primesc banii pentru care au muncit sau uneori sunt bătuți. Vorbim de cazuri extreme, desigur, dar ele se întâmplau suficient de des încât să stârnească o emoție puternică și să te facă să vrei să acționezi”, adaugă Alina Totti.
Harta sprijinului instituțional
Pentru a combate abuzurile de pe piața muncii, autoritățile olandeze au fost nevoite să intervină. În loc să ignore problema, Ministerul Afacerilor Sociale din Olanda și primăriile regionale au investit milioane de euro în infrastructura de sprijin pentru muncitorii est-europeni. Unul dintre cele mai importante proiecte la care a contribuit și Alina Totti a fost crearea unor puncte de informare destinate special acestei categorii de muncitori, unde limba română este folosită oficial la ghișeu.
„Dacă cineva are o problemă, simte că a fost tras pe sfoară, că nu a fost plătit sau are probleme financiare acumulate, poate veni la unul dintre cele cinci puncte deschise de autoritățile olandeze cu bani foarte mulți, unde au fost angajați vorbitori de română, poloneză, turcă și așa mai departe. Își face o programare sau vine direct la ghișeu la primărie și poate vorbi cu cineva în limba română, gratuit. Primește informații de bază, iar dacă are nevoie de un avocat, i se dă o trimitere către «Juridisch Loket», un alt ghișeu specializat. Ministerul Afacerilor Sociale din Olanda a investit milioane de euro în a găsi și finanta avocați vorbitori de limbă română sau poloneză. Pentru autoritățile olandeze, acestea nu sunt doar probleme sociale, ci economice: cum ne asigurăm că agricultura și firmele olandeze continuă să producă având o forță de muncă disponibilă, protejată și bine tratată?”, spune consilierul local din Eindhoven.
Promovarea acestor servicii a necesitat o abordare diferită. Politicienii au înțeles că muncitorii din abatoare sau depozite nu citesc jurnalele oficiale ale statului olandez, așa că echipele de proiect au mers în locurile prin care aceștia tranzitează sau pe platformele unde comunică intensiv.
„A fost un proiect care a durat patru ani pentru a-l pune în practică. Dacă cineva caută pe Google «punct de informare Work in NL», va găsi aceste centre. De asemenea, persoanele care lucrează acolo postează pe grupurile de Facebook ale românilor: «Români în Olanda», «Români în Brabant», «Români în Eindhoven». Mai nou, avem pe aeroportul din Eindhoven un afiș uriaș. În momentul în care aterizezi pe aeroport, unde vine o bună parte din forța de muncă din sudul Olandei și vestul Germaniei, există un anunț mare pentru aceste centre în română, poloneză, bulgară și spaniolă. Câteodată, doamnele care lucrează la aceste centre stau la Sosiri și distribuie pliante. Am fost extrem de mândră când am văzut acel afiș montat pe aeroport”, dezvăluie Alina Totti.
Pe lângă punctele de informare municipale, rețeaua de sprijin include și organizații neguvernamentale specializate în situații de extremă urgență:
FairWork: Organizație națională olandeză care oferă sprijin gratuit muncitorilor exploatați și îi ajută să-și înțeleagă contractele de muncă, să reclame neplata salariilor și să acționeze legal împotriva angajatorilor abuzivi.
Barka: Organizație dedicată persoanelor vulnerabile ajunse în stradă ce le oferă cazare în regim de urgență, consiliere socială și sprijin pentru repatriere voluntară sau reinserție pe piața muncii.
Juridisch Loket: Ghișeul de asistență juridică unde rezidenții cu venituri mici pot primi consultanță legală gratuită sau redirecționare către avocați specializați decontați de stat.
Primari angajați prin concurs de CV-uri și interviuri profesionale
Una dintre cele mai uimitoare diferențe pentru un român obișnuit cu bătăliile electorale locale din România este modul în care sunt desemnați primarii în Țările de Jos. În sistemul politic olandez, primarul (burgemeester) nu este ales prin vot de cetățeni la urne. El este selectat în urma unui proces de recrutare profesională, similar cu ocuparea unei poziții de top management într-o corporație.
Procesul funcționează după reguli: atunci când o funcție de primar devine vacantă, Consiliul Local stabilește un profil de competențe necesar orașului pentru următorii ani. Se publică un anunț de angajare, iar candidații, politicieni cu experiență, foști miniștri sau înalți funcționari, își depun CV-urile. O comisie din cadrul Consiliului Local analizează dosarele, susține interviuri confidențiale și selectează cel mai potrivit candidat, a cărui numire este ulterior formalizată prin decret regal.
Alina Totti descrie modul în care acest sistem a adus la cârma orașului Eindhoven o figură de talie europeană.
„Rolul nostru, al celor 52 de consilieri locali din Eindhoven, este să luăm deciziile importante pentru oraș. Deasupra noastră avem șapte viceprimari care reprezintă partea executivă, iar în frunte avem un primar care nu este ales prin vot direct în Olanda, ci este selectat într-o competiție de CV-uri. Noi ne doream pentru Eindhoven pe cineva cu o vastă experiență europeană, iar acum avem un primar care se numește Jeroen Dijsselbloem, fost ministru de finanțe al Olandei și fost președinte al Eurogrupului la Bruxelles. Într-un oraș axat masiv pe tehnologie și inovație, era crucial să avem un lider care înțelege dimensiunea europeană și internațională a lucrurilor. Nu vin oamenii la vot să aleagă primarul; se face o competiție de CV-uri și ne gândim ce profil ne interesează. Este ca și cum cineva aplică la un job, mai degrabă decât pentru o funcție politică tradițională”, spune ea.
Cultura compromisului și politica fără ură
Dacă în România viața politică este adesea dominată de confruntări violente de limbaj, polarizare extremă și de mentalitatea că partidul care câștigă alegerile preia controlul total asupra resurselor și instituțiilor, în Olanda filozofia este diametral opusă. Modelul polder, o tradiție istorică de negociere și consens, stă la baza tuturor deciziilor publice.
Niciun partid politic din Olanda nu obține o majoritate absolută care să-i permită să guverneze singur, fie că vorbim de Parlamentul Național sau de Consiliile Locale. Alina Totti explică modul în care această cultură a colaborării protejează societatea de derapaje și asigură reprezentarea tuturor grupurilor sociale, inclusiv a minorităților de imigranți.
„Cel mai important lucru pe care România îl poate învăța din modelul olandez ține de maniera în care lucrezi la nivel politic. Expresia «The winner takes it all», câștigătorul ia totul, nu va funcționa niciodată în Olanda. Un partid nu va guverna niciodată singur. Va fi mereu într-o coaliție cu mai multe partide, va trebui să găsească o cale de mijloc și să facă compromisuri. Iar dincolo de asta, nu poate ignora nici punctele de vedere ale partidelor care rămân în opoziție. Există o cultură profundă a colaborării, iar negocierea este văzută ca o calitate, ca un skill cu care politicienii se mândresc”, explică consiliera.
Ea adaugă că această filozofie se reflectă în modul în care sunt tratate comunitățile de străini.
„Pentru mine, din perspectiva de româncă, mă bucur foarte mult să văd că perspectiva comunității mele este luată în serios. Nu există atitudinea de tipul «Ești o minoritate, nu ne interesează, voi aveți doar 2% sau 10%, noi suntem majoritatea!». Nu există așa ceva. Există un dialog continuu. Când am ales să intru în partidul D66, un partid social-liberal, pentru mine era vital să fie o formațiune deschisă, cu viziune europeană, care înțelege aportul internaționalilor la dezvoltarea orașului și care nu cultivă ura împotriva străinilor”, conchide Alina Totti.