Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă din Râmnicu Vâlcea a pierdut în instanţă o plantaţie şi chiar terenul de sub clădirea unde funcţionează. Dacă, înainte de 1989, staţiunea deţinea aproape 1000 de hectare, acum are mai puţin de 150. Singura speranţă le rămâne o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care anulează actele prin care terenurile din domeniul public au fost trecute în domeniul privat, informează Impact Real.
Autor: Adi Stroescu
După doi ani de procese, singura staţiune din ţară care are bancă de gene pentru nuc, alun castan şi prun este pe cale de dispariţie. Aceasta a pierdut în instanţă o plantaţie şi chiar pământul de sub imobilul în care îşi are sediul. Staţiunea de Cercetare Pomicola Vâlcea deţinea până la apariţia Legii restituirii peste 700 de hectare de teren. După aplicarea legii, instituţia a rămas doar cu o suprafaţă de aproximativ 138 de hectare. Potrivit conducerii staţiunii, Prefectura i-a oferit acesteia teren în zone mai slab cotate din punct de vedere imobiliar, fapt care a dus la nemulţumiri. Ion Botu, directorul Staţiunii de Cercetare Pomicolă, s-a declarat oficial cel mai mare duşman al Legii proprietăţii. El a dus războiul cu respectiva conducere a Prefecturii de acum trei ani până la DNA. În martie 2008, directorul Botu a făcut o plângere la DNA împotriva subprefectului Anuţa Handolescu pentru modul rapid în care aceasta a răspuns cererilor de punere în posesie, pe timpul când era prefect. Directorul staţiunii acuză justiţia vâlceană că nu aplică corect legea, ţinându-i sub tensiune de ani de zile: „Există legi clare: Legea 213 a domeniului public, Legea 45, a înfiinţării propriu-zise a staţiunii, dar justiţia vâlceană nu aplică corect legea şi ne ţine în suspans de ani de zile.”, a declarat directorul Botu.
Directorul staţiunii acuză Prefectura de fals în acte
Potrivit unor declaraţii făcute în presă la finele anului trecut, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, proprietara Staţiunii de Cercetare Pomicolă Vâlcea, a cerut Prefecturii vâlcene aproape 370 de hectare de teren pentru desfăşurarea activităţii de cercetare pe teritoriul judeţului nostru, deşi, iniţial, Ion Botu recunoscuse, în scris, că staţiunea ar avea nevoie doar de 90 de hectare. La doar o săptămână de la trimiterea adresei, acesta, la presiunea Academiei de Ştiinţe Pomicole, a cerut Prefecturii 138 de hectare, după care a dublat din nou solicitarea. După un război în presa locală, procese în instanţă şi sesizări la DNA împotriva subprefectului de atunci, Anuţa Handolescu, Consiliul Judeţean revine cu atacul la adresa Prefecturii şi la adresa proprietarilor de drept, cărora nu li se recunoaşte dreptul de proprietate. Directorul staţiunii de cercetare acuză actuala conducere a Prefecturii, în special pe fostul prefect, Anuta Handolescu, de validare a unor acte de proprietate false: „Eu le-am spus şi atunci, şi acum. Au dat toate suprafeţele oamenilor în baza unor acte de proprietate false şi nouă nu ne-au mai lăsat decât câteva hectare, pe dealuri. Nici unul nu are acte de proprietate acolo, toate actele sunt false, dar i-o potoli şi pe ei Dumnezeu! Toţi foştii proprietari au fost despăgubiţi pentru terenurile aflate pe raza staţiunii, li s-a dat teren la schimb. Staţiunea a dispus de 360 de hectare de teren în domeniul public al statului. Noi am rămas cu 148 de hectare. Întrebarea mea firească este cine a preluat diferenţa între cele 360 de hectare de la domeniul public şi cele 148 de hectare care ne-au rămas nouă? Au rămas cu aproape 200 de hectare şi acum se vor şi cele 148 de hectare. În baza cărei legi?”, se întreabă nemulţumit directorul Botu.
Ultima speranţă, Înalta Curte de Casaţie
Singura speranţă le rămâne Decizia 23/17 octombrie 2011, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care anulează actele prin care terenurile din domeniul public au fost trecute în domeniul privat: ,,De curând, Înalta Curte de Casaţie a pronunţat un recurs în interesul legii, promovat ca urmare a unor plângeri de felul acesta din ţară, printre care şi ale noastre, şi care ne mai dau şanse. Problema este că şi aceste hotărâri acţionează post-factum, adică acţionează pentru viitor, de acum înainte.”, a declarat Petre Ungureanu, prefectul de Vâlcea. Acesta s-a arătat totuşi surprins de decizia Înaltei Curţi de Casaţie, prin care le sunt restituite atât de simplu foştilor proprietari chiar şi cele aproape 148 de hectare rămase pentru cercetare. De asemenea, prefectul judeţului consideră că le va fi foarte greu acestora, după această lege, să intre în posesia terenurilor: „Sunt surprins că instanţele judecătoreşti au dat ultima bucată de pământ, adică 148 de hectare, aparţinând Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea, foştilor proprietari. Chiar dacă au câştigat în instanţă aceste terenuri, foştilor proprietari le va fi foarte greu, dacă nu imposibil, să intre in posesia lor, după recenta decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care impune existenţa unei Hotărâri de Guvern, care să consfinţească trecerea din domeniul public în domeniul privat a acestor suprafeţe. Mai sunt şapte cazuri, însumând 50 de hectare de teren, care nu au fost restituite, iar în patru localităţi trebuie să mă deplasez personal să văd care este situaţia. Conform raportărilor primite, în aprilie 2012, aproximativ 90% din pădurile solicitate de foştii proprietari vor fi în posesia acestora.”, a mai declarat prefectul Ungureanu la ultima şedinţă.
Peste 30 de persoane revendică în prezent o parte din terenul rămas în proprietatea staţiunii, la Bujoreni. Potrivit directorului staţiunii, proprietarii despăgubiţi au primit atunci, în schimb, o suprafaţă mult mai mare de teren. Se pare că acest lucru nu îi mulţumeşte, solicitând inclusiv terenul care a rămas staţiunii. Motivul se pare că este unul de poziţionare, terenul staţiunii aflându-se într-o zonă care creează posibilitatea construirii de case, fiind situată la „asfalt”: „Unele hotărâri judecătoreşti nu vor putea fi aplicate, pentru că fie nu s-au judecat cu noi, noi nu am ştiut de ele, dar au fost şi anumiţi conducători ai judeţului care şi-au permis să încalce legea, aşa cum rezultă din acest act normativ, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. S-a ajuns până la intervenţia procurorului general al României pentru ca acest act normativ să fie eliberat. Lumea poate mă critică tot pe mine, dar eu nu sunt decât un simplu administrator al staţiunii şi indiferent cine ar veni tot aşa ar face. Problema este că noi am dat 830 de hectare de teren până acum, pentru că într-adevăr a fost luat de la oameni şi trebuie să îl restituim. Nenorocirea este că nu se restituie la oameni ce s-a luat de la staţiune. Pe de altă parte, legea ne spune că cele 148 de hectare pe care le deţinem rămân pentru cercetare. Noi am pus la dispoziţie teren, dar ei nu vor în altă parte şi asta pentru că Prefectura le-a validat nişte acte false. Să le ia, să facă ce vrea cu ele, dar să şi răspundă. Le-am dat 700 de hectare şi eu nu sunt scăzut nici acum în contabilitate cu ele. Este o anchetă la nivel de minister şi la Agenţia Domeniilor Statului. Pe 5 ianuarie au trimis o hârtie împotriva noastră, că au validat tot terenul şi că noi nu mai avem nimic. Noi am dat 58 de hectare la Bujoreni, undeva mai pe deal, dar nu a venit decât unul care a cerut trei hectare de teren. Toţi vor la asfalt, să-şi facă vile, că e curent, canalizare etc, iar mie îmi dă teren la Guşoeni, pe nişte coaste unde nu se duce nici dracu!”, a declarat Ion Botu. O altă nemulţumire a directorului este că pământul nu ajunge în posesia oamenilor care sunt proprietari de drept, că se fac discriminări, iar cei săraci sau bătrâni nu mai ajung în posesia terenului cuvenit: ,,Din păcate amărâţii, bătrânii care aveau dreptul să ia pământ nu au luat, dar a luat tot cine a trebuit, sau primăriile nu au repartizat tot pământul pe care noi l-am dat prin Agenţia Domeniilor Statului, iar aceasta, la rândul ei, l-a returnat primăriilor.”, a mai spus Ion Botu.
Directorul staţiunii nu se lasă...
Chiar şi după pierderea procesului, Ion Botu susţine că pământul nu va fi înapoiat, deoarece acesta se află în domeniul statului, iar reprezentantul său este Ministerul de Finanţe: „După noua lege, noi nu mai avem nici o treabă cu Agenţia Domeniilor Statului. Acum, dacă s-ar întâmpla ceva, să scoată terenul de la noi, Ministerul de Finanţe este cel care-i pune pe primari în posesie şi aceştia împart ulterior terenul între ei. Deocamdată, nu văd să se întâmple treaba asta, nu cere nimeni să scoată hotărâre de Guvern sau lege şi rămâne să se facă, cel puţin pentru moment, în mod direct.”, a afirmat Botu.
Întrebat care este punctul de vedere cu privire la situaţia în care a ajuns Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă situată chiar pe raza comunei pe care o conduce, primarul din Bujoreni, Alexandru Roşu, ia apărarea cetăţenilor săi, susţinând că aceştia, ca urmare a legii, au fost puşi în posesia pământurilor pe care le deţin: „Noi am validat cetăţenii în baza Legii 247, am fost parte în proces pentru anularea acestei hotărâri, iar cetăţenii au câştigat.”, a declarat primarul Roşu. Potrivit directorului Ion Botu, dacă staţiunea se va desfiinţa, banca de gene nu va putea fi refăcută nici măcar într-o jumătate de secol, fiind singura staţiune din ţară care produce material săditor pentru nuc şi prun. „Cauza” staţiunii a fost pledată chiar de soţia prefectului de Vâlcea, Anca Ungureanu. Surse din cadrul Consiliului Judeţean afirmă însă că staţiunea a pierdut terenul, indiferent de declaraţiile procurorului general şi de deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru că nu şi-a intabulat terenul, o condiţie necesară în proces, doar că anumite interese imobiliare au dictat invers.
Staţiunea Pomicolă vâlceană, printre ultimele din ţară
La ultima întâlnire dintre cercetătorii vâlceni, care a avut loc miercuri, 23 noiembrie, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea, organizatorii şi-au exprimat speranţa că cercetarea ştiinţifico-tehnică, în pofida perioadei dificile pe care o traversează cercetarea în întreaga ţară, se poate redresa. Marian Pătraşcu, preşedinte de onoare al SIR Vâlcea, a afirmat că „dezastrul care s-a produs în România este datorat incompetenţei, hoţiei şi amestecului factorului politic în economia ei. De exemplu – în 1989, existau în România nu mai puţin de 26 de staţiuni de cercetare pomicolă; astăzi, SCDP Vâlcea se află printre ultimele trei din ţară, cu doar un sfert din suprafeţele experimentale iniţiale şi personal şi mai redus de atât! Dacă această unitate mai există încă, faptul se datorează numai eforturilor disperate ale conducerii sale de a o salva de la pieire. Tot în 1989, Centrul de Cercetări Râmnicu Vâlcea avea 350 de salariaţi; în 2008, Centrul de Cercetare Oltchim mai avea 47 de salariaţi, iar astăzi mai are doar 30, toţi în şomaj tehnic! Dacă Oltchim a fost cândva fala industriei chimice româneşti, acest fapt s-a datorat şi existenţei Centrului de Cercetări Râmnicu Vâlcea şi ulterior a SC Incerchim SA şi Centrului de Cercetare Oltchim, care au avut un rol esenţial în modernizarea continuă a tehnologiilor de fabricaţie şi menţinerea competitivităţii calitative a produselor sale pe pieţele externe.”, a mai specificat Marian Pătraşcu.
Staţiuni de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă Vâlcea, la un pas să dispară. Vezi de ce
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
