Construcţia ei a început în anul 1383, când Braşovul se afla într-o perioadă de dezvoltare culturală şi economică puternică, fiind cel mai însemnat oraş comercial şi industrial la graniţa dintre apus şi răsărit.
Invazia turcilor din 1421 a întrerupt lucrările de construcţie a bisericii, oraşul fiind nevoit să se concentreze asupra fortificaţiilor, dar au fost continuate mai târziu după un plan mult simplificat. Din cauza unui cutremur de proporţii în 1471, turnul sudic nu a fost construit până la înălţimea intenţionată. Anul 1477 poate fi considerat anul încheierii lucrărilor de construcţie a bisericii, în 1499 se menţionează o orgă nouă, iar mai târziu s-au mai efectuat lucrări la turn prin care i s-au adăugat un ceas şi clopote în 1514.
Parohia braşoveană a primit hramul Sfintei Maria. La jumătatea secolului al XVI-lea, reforma bisericească a pătruns în Transilvania şi s-a răspândit în mare parte datorită umanistului şi pedagogului Johannes Honterus (1498-1549). În 1542 s-a celebrat prima slujbă evanghelică în Biserica Neagră, iar în timpul aceleiaşi mişcări s-au îndepărtat şi altarele secundare.
Ceasul Bisericii Negre
De-a lungul secolelor XVI-XVII biserica a fost afectată de multe cutremure astfel încât, la jumătatea secolului al XVII-lea, a fost nevoie de lucrări de restaurare.Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a cuprins şi biserica parohială, distrugând acoperişul şi mobilierul din interior. De atunci, ruina înnegrită de fum s-a numit Biserica Neagră. Apoi au început lucrări de renovare extinse care au conferit interiorului un aspect baroc. Tot în această perioadă s-au construit şi galeriile pentru ca biserica să poată face faţă numărului tot mai mare de enoriaşi care luau parte la slujbe. Lucrările au fost încheiate în 1722, odată cu noua inaugurare.
Clopotul cel mare din Biserica Neagră
Recordurile
Biserica Neagră din Brașov e cea mai mare clădire de cult din România cu o lungime de 90 de metri, lățime 27-37 de metri, înălțimea zidurilor 21 de metri, coama acoperișului de 42 de metri, înălțimea turnului la cruce de 65 de metri. Biserica Neagră este și cea mai mare biserică-hală de la răsărit de Viena, având toate navele la aceeași înălțime, dar și una dintre cele mai mari clădiri de cult medievale în spațiul dintre Domul Sf. Ștefan din Viena și Hagia Sofia din Constantinopol.
Biserica Neagră deține și cea mai mare orgă mecanică din România, cu circa 4.000 de tuburi, având un timbru deosebit de frumos, potențat de acustica bună a bisericii.
La Biserica Neagră se află și cea mai mare colecție din Europa de covoare orientale vechi din Asia Mică, aflată în afara Turciei. De asemenea, Biserica Neagră are și cel mai mare clopot mobil din România, în greutate de 6.000 de kg. Clopotul Bisericii Patriarhiei ortodoxe din București este mai mare, dar este fix și numai limba este mișcată.
Orga Buchholz din Biserica Neagră
Povestea covoarelor
Interiorul Bisericii Negre este dominat de culorile celor aproximativ 110 covoare orientale expuse. Chiar și un necunoscător ar fi impresionat de mulțimea de nunațe și modele a acestui decor neobișnuit, în vreme ce expertul va fi fascinat. De ce sunt însă expuse aceste produse anatoliene, osmane într-o biserica creştină din sud-estul Europei? Cum au ajuns de fapt acolo?
Răspunsul la aceste întrebări nu este unul ușor pentru că nu există surse istorice. S-a pregătit astfel drumul pentru un “folclor istoric.” Și astăzi se mai vehiculează multe păreri neconfirmate în legătură cu proveniența covoarelor. Este însă cunoscut faptul că se regăsesc deja la începutul secolului al XVI-lea numeroase mențiuni referitoare la covoarele turcești în registrele de vamă ale orașului Brașov (taxa de vamă era de 20% din valoarea mărfii).
Covoare în Biserica Neagră
În toate țările din răsărit, covoarele erau folosite în scop decorativ sau ca simbol al statului în primărie și în biserici, unde se decorau stranele și locurile patricienilor și ale conducătorilor breslelor. Ca să încapă în stranele înguste ele se tăiau adesea pe lungime, ceea ce demosntra că nu erau apreciate în mod deosebit.Se presupune că după Reforma care se împotrivea picturilor iconografice, covoarele au fost cele ce împodobeau pereţii bisericii reformatoare, în locul icoanelor cu sfinţi şi al altarelor îndepărtate. Pe unele dintre ele se găsesc inscripţii care menţionează faptul că au fost dăruite bisericii.
La sfârşitul sec. al XVIII-lea şi la începutul sec. al XIX-lea s-a pierdut din aprecierea acordata acestor piese de artă textilă, însă în acelaşi timp cunoscătorii le-au descoperit estetica şi au început să le colecţioneze. Cumpărătorii au pornit să cutreiere Transilvania şi au prădat multe colecţii. Datorită poziţiei mai conservatoare însă, comunităţile bisericeşti săseşti care aveau un număr considerabil de covoare au avut mai puţin de suferit de pe urma acestei tendinţe decât, de exemplu, multe biserici reformate maghiare sau decât aristocraţii în ale căror case putea fi găsit de asemenea un număr considerabil de covoare orientale. Abia in sec. XX s-au răspândit informaţii în legătură cu vânzarea covoarelor din bisericile săseşti.
Într-un raport de inventar al Bisericii Negre din anii 1830 erau menţionate doar 39 de covoare, dar la sfârşitul secolului erau peste 110. Pentru că nu există documente scrise, acest fapt s-ar putea explica doar prin trecerea neconsemnată a covoarelor din posesia persoanelor private şi a breslelor după dizolvarea acestora (în 1876) în posesia bisericii.
La sfârşitul sec. al XIX-lea, Prezbiteriul (Consiliul Bisericesc) al Bisericii Negre îl însărcinează pe profesorul de arte E. Kühlbrandt cu inventarierea obiectelor de artă ale bisericii, printre care şi a covoarelor. Kühlbrandt intră în legătură cu cel mai renumit expert în covoare al vremii, Prof. A. Riedl din Viena, care recunoscu valoarea colecţiei şi îndemnă spre o depozitare propice şi specializată.
În tot acest timp, în alte locaţii, covoarele erau depozitate şi scoase la licitaţii publice. Marea expoziţie de meşteşug din Budapesta, 1914, unde au fost trimise şi 39 de covoare din Braşov, a contribuit la creşterea interesului pentru produsele de artă exotice. Cu această ocazie, covoarele au fost spălate pentru prima oară şi restaurate parţial. Astăzi colecţia cuprinde 156 de exemplare, printre care şi unele fragmente.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
