Miercuri, de la primii săi paşi, festivalul de la Cannes a şi scos la bătaie o prima frunza de palmier. A fost vorba de Marele Premiu de Onoare, atribuit în 2002 si lui Woody Allen, iar în 2009 lui Clint Eastwood. Acest tip de premiu nu reprezintă opţiunea unui juriu oficial, care înainte de vizionari n-ar fi putut avea amestec, ci o prioritate acordată Consiliului de Administraţie al Festivalului de omagiere a unei exemplare cariere artistice.
Asemenea recompense au fost acordate, până acum, sporadic. Începând din această ediţie, cu trofeul acordat italianului Bernardo Bertolucci, realizatorul unor filme precum Ultimul Împărat, Little Budha sau Inocenţii, ele devin tradiţie. Ceremonia a fost scurtă dar percutantă, însoţită de aclamaţiile unei săli care saluta, unanim, legitimitatea alegerii, şi cred că nici juriul oficial n-ar fi avut vreun reproş. Apoi “s-a intrat în subiect” cu filmul lui Woody Allen, MIDNIGHT IN PARIS, a cărei magie a unei melancolice toamne pariziene a irizat azurul primăverii mediteraneene.
După ce ieri, miercuri, cupele de şampanie au marcat, prin jetul lor înspumat, deschiderea competiţiei oficiale de la Cannes, pentru asta seară, joi, se pregăteşte o nouă ceremonie inaugurală, cea a prestigioasei secţiuni Un Certain Regard. Avem de lucru, aici, sub soarele de mai! Solemnitatea va fi urmata de proiectia filmului americanului Gus van Sant, distins cu Palme d’Or , în 2003 pentru Elephant. Cu RESTLESS, el urmăreşte de astă dată, parcursul iniţiatic a doi adolescenţi fascinaţi de moarte.
Ceea ce ne atrage in mod deosebit atentia asupra acestei secţiuni paralele, este faptul ca reprezinta nişa în care, in acest an, ne inscriem si noi competitional. Reprezentantul nostru, Cătălin Mitulescu, mai concurase tot aici, în 2006, cu controversatul Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii al cărei protagoniste, Dorothea Patre, fusese încununată, atunci, cu laurii celei mai bune interpretări ale sectiunii. După cinci ani în care s-a dovedit un remarcabil producător, îl vom urmări din nou pe Mitulescu, ca regizor, cu LOVERBOY, în care spune povestea unui tânăr din Hârşova care suceşte minţile fetelor, le face să se îndrăgostească doar pentru a le plasa mai departe, la export, unei reţele din Constanţa. Pentru poliţiştii de la combaterea crimei organizate, această tehnică de racolare se numeşte "metoda prin îndrăgostire". Şi dacă ne gândim că iubăreţul lui Mitulescu este George Piştereanu, fermecătorul interpret al lui Eu când vreau să fluier, fluier (parteneră fiindu-i Ada Condeescu, debutantă pe acelaşi generic) ne dăm seama că totul ţine aici de carisma actorilor şi de originalitatea regizorului, fiindcă metoda “prin îndrăgostire” a mai fost nu o dată abordată în filme, si chiar in cele româneşti. Să avem răbdare până la premiera oficială a filmului care se va consuma miercurea viitoare la sala Debussy.
Important este cu cine se întrece Cătălin Mitulescu în actuala selecţie, şi numele pot intimida. Robert GUÉDIGUIAN, celebrul cineast marsiliez, maestrul coreean. KIM Ki-duk sau Bruno DUMONT, laureat deja cu două mari premii ale juriului n-ar fi competitori “de colea”. Dar mai prejos nu e nici Bakur BAKURADZE, cineast rus care a mai vizitat Cannes-ul in 2008 cu un film bizar intitulat Shuntes, prezent acum cu un The HUNTER despre care ştim încă prea puţin. În schimb, germanul Andreas DRESEN, care se mândreşte, în panoplia sa cu un Urs de Argint şi în 2009 impresiona TIFF-ul clujean cu frumosul succes intitulat Wodka, aruncă în luptă HALT AUF FREIER STRECKE, drama unui bărbat diagnosticat cu tumoare cerebrala şi absorbit de perspectiva mortii apropiate. Ciudată pare prezenţa unei debutante americane, Sean DURKIN, care beneficiase anul trecut , la Quinzaine des Realisateurs, de premiul pentru cel mai bun scurt metraj. Ea propune acum secţiunii lungmetrajul MARTHA MARCY MAY MARLENE, care marchează un precedent in domeniul regulelor Croazetei, fiindcă a fost selectionat la Un certain regard, unde se pretind, de obicei, filme în primă vizionare, deşi fusese deja prezent, cu patru luni în urmă, la faimosul festival Sundance.
Cât despre coreeanul HONG Sangsoo, care îşi marchează prezenţa cu THE DAY HE ARRIVES acesta este un vechi cunoscut, aici. A figurat de două ori în marea competiţie oficiala şi de patru ori in cea a lui Certain Regard, unde a luat şi premiu anul trecut pentru un film intitulat HA HA HA! După BONSÁI amplă coproductie franco-portugheză-argentiniana a unui tânăr cineast chilian, Cristián JIMÉNEZ, lista e continuată de câteva producţii asiatice. TATSUMI al singaporeanului Eric KHOO este un desen animat, gen privit cu multa exigenta, în ultimii ani, de programatorii festivalului, ca şi YELLOW SEA, original thriller care se consumă la frontiera dintre China, Rusia şi Coreea de Nord semnat de NA Hong-jin. America Latina e şi ea reprezentată în repertoriul secţiunii, de Geraldo NARANJO, cineast mexican încă necunoscut în Europa deşi, cu MISS BALA, a ajuns la cel de al patrulea lungmetraj.. Ceea ce ne arată cat este de elastică geografia cinematografică, a cărei configuraţie trebuie completată mereu, şi tocmai acesta rămâne unul dintre ţelurile secţiunii Un Certain Regard.
Grijă mare să nu-l confundaţi pe controversatul Lars von Trier cu norvegianul Joachim TRIER, care, la al doilea film intitulat OSLO, AUGUST 31, face portretul unui unui barbat in plina criza existentiala. Din Australia vine Ivan Sen, realizator care a mai tatonat premiul secţiunii Un Certain Regard în 2005 cu documentarul biografic Yellow fella. Acum concurează cu o ficţiune, TOOMELAH, drama unui tânră aborigen care se visează gangster. Vom încheia bilantul cu francezul Pierre SCHOELLER, autor care a impresionat mereu publicul, prin privirea inedită asupra lumii muncitoreşti.. Dar eroul filmului său din anul acesta, L'EXERCICE DE L'ETAT, nu mai este muncitor ci cogeamite ministru al transporturilor.
Cam asta ar fi , foarte pe scurt, piata deschisa privirilor de Un certain regard, in conjunctura carora raman de cantarit şansele reprezentantului nostru. Dar Catalin Mitulescu nu e singurul competitor roman în festival. Intr-o alta secţiune, CINEFONDATION, rezervată peliculelor scurte, culorile noastre sunt apărate de de catre Bogdan Mustaţă: cu filmul „Lupul”. Cu ani in urma, in 2003, Premiul II al acestei secţiuni fusese luat de Cornel Porumboiu cu scurt-metrajul sau de diplomă „Călătorie la oraş”. Deci, precedentul există, cu atât mai mult cu cât necunoscutul Porumboiu, laureatul de acum opt ani, este azi membrul unui juriu condus de regizorul francez Michel Gondry, care va atribui, în seara de 20 mai, premiile fundaţiei.
Citeşte şi:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
