'Te atrage până când lumea pe care o evocă răsună și se reflectă în tine, până când devine propria viziune a ordinii și a haosului, a declarat pentru AFP în 2016 traducătorul în engleză al scriitorului maghiar, poetul George Szirtes.
Născut pe 5 ianuarie 1954 la Gyula, un oraș din sud-estul Ungariei, László Krasznahorkai este citit cu precădere în Germania, unde a trăit mai mulți ani, și în Ungaria, unde este considerat unul dintre cei mai importanți autori în viață din această țară.
Este cel de-al doilea scriitor maghiar care primește Nobelul pentru literatură după Imre Kertesz, laureat în 2002 și decedat în martie 2016.
Dificil și pretențios, stilul său a fost descris chiar de Krasznahorkai ca fiind realitatea examinată până la nebunie. Predilecția sa pentru frazele lungi și rarele întreruperi ale paragrafelor i-au adus de asemenea eticheta de obsesiv.
Explorând tema distopiei postmoderne și pe cea a melancoliei, primul său roman, Sátántangó (1985), i-a adus recunoașterea în Ungaria și rămâne cea mai cunoscută creație a sa.
Frumusețe dureroasă
Romanul povestește viața dintr-un sat pustiit din Ungaria comunistă de-a lungul a 12 capitole compuse fiecare dintr-un singur paragraf. George Szirtes descrie cartea ca o lentă scurgere a lavei narative.
Cartea este destinată persoanelor care doresc altceva în afară de divertisment... care preferă o frumusețe dureroasă, a declarat scriitorul într-un interviu.
Sátántangó a fost ecranizat într-un lungmetraj omonim - cu o durată de peste șapte ore - în 1994 de cineastul ungar Bela Tarr.
Tarr a semnat de asemenea și o adaptare după romanul din 1989 al scriitorului - Az ellenállás melankóliája (The Melancholy of Resistance) -, plasat de asemenea într-un loc izolat din perioada comunistă, în filmul Werckmeister Harmonies, realizat în anul 2000.
Comparat cu scriitorul irlandez Samuel Beckett, dar și cu rusul Feodor Dostoievski, Krasznahorkai a fost catalogat de criticul american Susan Sontag maestrul maghiar contemporan al apocalipsei, care inspiră comparația cu Gogol și cu Melville.
Romanul Háború és háború : regény (War & War, 1999) a fost descris de criticul literar al revistei The New Yorker, James Wood, drept una dintre experiențele cele mai tulburătoare pe care le-am trăit vreodată ca cititor.
Kafka și Kyoto
Am avut senzația că m-am apropiat pe cât de mult este posibil prin intermediul literaturii de fenomenul de a fi locuit de o altă persoană, a scris Wood.
În 2015, Krasznahorkai a fost recompensat cu premiul britanic Man Booker International pentru întreaga carieră.
Primul scriitor maghiar laureat al acestui premiu, Krasznahorkai i-a menționat, printre sursele sale de inspirație, pe scriitorul Franz Kafka, cântărețul Jimi Hendrix și orașul Kyoto din Japonia.
Sper, prin intermediul acestui premiu, că voi găsi noi cititori în lumea anglofonă, a spus scriitorul la acea vreme.
Întrebat despre imaginile apocaliptice din creațiile sale, acesta a răspuns: Poate că eu sunt un scriitor care scrie romane pentru cititori care au nevoie de frumusețea infernului, relatează Agerpres.