Invidia nu vine de la străini.
„Invidia nu vine aproape niciodată de la străini. Străinii nu au timp să se compare cu tine. Nu știu cine ești, nu știu ce ai muncit, nu știu câte nopți ai pierdut, nu știu câte greutăți ai dus pe umeri. Invidia vine aproape întotdeauna de aproape. Vine de la cei care te cunosc. De la cei care au crescut lângă tine. De la cei care știu exact de unde ai plecat. De la cei care au fost acolo când nu aveai nimic și care acum nu pot suporta să vadă că ai reușit ceva.
Pentru că există un lucru pe care oamenii invidioși nu îl pot suporta: faptul că cineva din jurul lor a avut curajul să muncească mai mult, să riște mai mult, să lupte mai mult. Invidia este rana unui orgoliu care nu a făcut nimic, dar nu suportă să vadă pe altul reușind. Și atunci începe spectacolul. În fața ta vor zâmbi. Îți vor spune că te respectă. Îți vor spune că se bucură pentru tine. Îți vor spune că meriți. Dar imediat ce pleci, începe adevărul lor. În spate vor spune că ai avut noroc. Că ai avut relații. Că ai fost ajutat. Că nu ești chiar așa cum te vede lumea. Pentru că oamenii invidioși nu pot accepta că cineva a ajuns mai departe decât ei prin muncă”, a zis preotul Danu Florin.
„Ceea ce nu văd ei niciodată sunt anii grei. Nu văd nopțile în care ai stat treaz gândindu-te cum să mergi mai departe. Nu văd zilele în care ai muncit când alții se distrau. Nu văd momentele în care ai căzut și te-ai ridicat singur. Nu văd sacrificiile, nu văd riscurile, nu văd efortul. Ei văd doar rezultatul. Și rezultatul îi arde. De aceea oamenii invidioși au o ocupație principală: să te micșoreze. Dacă nu pot ajunge la nivelul tău, încearcă să te tragă la nivelul lor. Dacă nu pot construi ceva mai mare, încearcă să convingă lumea că ceea ce ai construit tu nu valorează nimic. Vor vorbi, vor răspândi zvonuri, vor arunca cuvinte, vor încerca să pună umbre peste ceea ce faci. Nu pentru că ai făcut ceva rău… ci pentru că existența ta le amintește cât de puțin au făcut ei cu propria viață”, a mai spus preotul.
Dar cel mai curios lucru este acesta: oamenii invidioși nu sunt niciodată ocupați să își construiască propria viață
„Sunt ocupați să privească viața altora. Sunt ocupați să compare, să critice, să judece, să vorbească. Pentru că este mai ușor să vorbești despre succesul altuia decât să muncești pentru al tău. Viața însă are un fel simplu de a face dreptate. Oamenii care muncesc merg înainte. Chiar dacă sunt vorbiți, chiar dacă sunt invidiați, chiar dacă sunt criticați. Merg înainte pentru că au direcție, au muncă și au scop. În schimb oamenii invidioși rămân pe loc. Pentru că energia consumată pe invidie nu construiește nimic. Nu ridică nimic. Nu creează nimic. Nu lasă nimic în urmă. Și poate cea mai mare ironie este aceasta: oamenii care te invidiază sunt adesea cei care, în secret, și-ar dori cel mai mult să fie în locul tău. Așa că nu te teme de invidie. Invidia este uneori dovada că ai ajuns într-un loc în care alții nu au avut curajul sau puterea să ajungă”, a mai zis părintele.
VEZI ȘI: Invidia feminină, o mașinărie fără sfârșit? O lecție de viață interesantă