Potrivit lui Yamamoto, mentoratul înseamnă "a vedea viața crescând", perspectivă păstrată și de către Fletcher care consideră că „mentoratul înseamnă a îndruma și susține cursanții pentru a-i ajuta să treacă mai ușor prin situații dificile". De aceea, specialistul în Educație, Ion-Ovidiu Pânișoară subliniază că mentoratul trebuie să fie un rol asumat de părinți și dascăli și prezintă o serie de riscuri care derivă din înțelegerea greșită a rolului de mentor de către cineva, amintind de cele patru profiluri de „mentori toxici", potrivit lui Darling.
În prima categorie este părintele/profesorul care deși știe că este văzut de către copil/elev ca mentor face tot ce poate să-l evite pe acesta și nu este niciodată disponibil sau accesibil. Mai exact, acele cadre didactice care consideră că nu trebuie să se „implice" în viața și problemele elevilor lor limitându-se la rolul de trasmițător de informații, dar și părinții care nu știu cum să răspundă la problemele delicate din viața copiilor lor, ori nu au timp de aceștia.
[citeste si]
Basculantele sunt mentorii care plasează discipolii în roluri noi și provocative și apoi îi abandonează.
Cei care blochează sunt în măsură să contracareze nevoile de învățare ale discipolilor – chiar dacă o fac la nivel conștient sau inconștient;
De asemenea, un alt profil de "mentor toxic" este și distrugătorul/criticistul care le dărâmă încrederea discipolilor în public sau în particular. Este cea mai des întâlnită categorie de „mentori toxici" la nivelul părinților și profesorilor. Tendința de a observa doar problemele, doar greșelile, lipsa feedback-ului pozitiv sunt elemente curente – din păcate – în educația copiilor, notează profesorul universitar Pânișoară.
Citește mai multe pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
