Un specialist în Educație atrage atenția ce riscuri există atunci când un părinte are grijă doar de nevoile copilului său, dar nu are grijă și de propriile nevoi.
Există mulți părinți care „fac totul" pentru copiii lor, și deși sunt extenuați continuă să răspundă la toate cerințele acestora. De multe ori o astfel de atitudine ascunde o stare tensională trecută nerezolvată (de exemplu părinții au fost privați de dragoste atunci când au fost mici și acum, ajunși adulți și părinți, încearcă să compenseze această lipsă printr-un exces în viața copiilor lor), susține profesorul doctor Ion-Ovidiu Pânișoară, Director, Departamentul de Formare a Profesorilor, la Universitatea din București.
În final, un părinte care are grijă doar de nevoile copilului său, dar nu are grijă și de propriile nevoi o să ajungă la extenuare și la frustrare. Din cauza oboselii, părintele o să facă greșeli și o să reacționeze exagerat la un moment dat, fapt ce generează ulterior sentimente de vinovăție pentru „ieșirea" avută. El o să devină și mai protectiv/dăruit cerințelor care provin de la copilul lui. Însă, un părinte care a dat „totul" copilului poate să aibă impresia că micuțul lui nu îi „întoarce" recunoștința pe măsura efortului făcut și se va simți stresat, dezamăgit, trist sau nemulțumit.
[citeste si]
"Este o perspectivă pe care nu o dorim în relația dintre părinte și copilul său", afirmă profesorul doctor Pânișoară, apreciind "că trebuie să fim mereu într-un echilibru între nevoile copilului și nevoile mele (fie că sunt părinte, bunic, profesor...)".
Mai mult, specialistul în Educație consideră că autorii Helene Renaud și Jean-Pierre Gagne au dreptate când vorbesc despre un echilibru bun în relația părinte-copil sau profesor-elev/elevi spunând clar: „trebuie să mă ocup de mine fără a uita de celălalt și să mă ocup de celălalt fără a uita de mine".
Vezi AICI două exemple ilustrative oferite de Renaud și Gagne
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu