- Ați depus la DNA mai multe plângeri legate de felul în care s-au făcut mai multe privatizări la noi în țară. Ce sperați să obțineți?
- Sper ca cercetările ce urmează a fi declanșate în baza acestor plângeri și denunțuri să confirme faptul că în cazul privatizării ICA funcționarii ADS nu au comis nicio ilegalitate, prin faptul că procedura de privatizare aplicată în cazul ICA a fost identică cu procedura folosită în România în perioada 1998-2008. În dosarul ICA, inculpații, foști salariați ai ADS, au fost acuzați că au favorizat cumpărătorul GRIVCO și, în final, pe Dan Voiculescu, iar această favorizare s-a realizat prin aplicarea greșită a legii. Eu doresc ca aceste cercetări legate de privatizările realizate de ADS (și nu numai) în perioada 2002-2007 să arate faptul că legea a fost corect aplicată în toate cazurile, că modalitatea de privatizare a ICA nu a făcut nicio exepție de la regulile și procedurile atunci în vigoare. Datorită modului părtinitor și condițiilor în care s-a desfășurat urmărirea penală sunt nevoit, pentru a-mi dovedi nevinovăția, să solicit analiza întregului proces de privatizare din România cu mijloacele dreptului penal.
- De ce perioada 2002-2007?
- M-am referit, în demersurile întreprinse, la perioada 2002-2007 întrucât, pentru privatizările realizate în această perioadă, există în dosarul de urmărire penală instrumentat în cazul ICA corespondența între DNA și ADS/AVAS. În realitate, perioada ce trebuie avută în vedere pentru legalitatea procesului de privatizare în România este 1998-2008. Ca urmare, voi începe demersurile pentru sesizarea DNA și pentru începerea cercetărilor pentru societățile privatizate în perioada 1998-2002 prin utilizarea aceleiași metode ca și în situația ICA.
Citește și: De ce ar putea ajunge Dacia, Agricola sau Lafarge la DNA
- Nu vă temeți că deschideți o cutie a Pandorei?
- Nu, deși aceste cercetări mă vor viza și pe mine pentru că, în calitate de director al Direcției Juridice a ADS în acea perioadă, am fost implicat în avizarea documentației de privatizare pentru un număr de 34 de societăți din cele 40 a căror privatizare am cerut să fie analizată. Dacă se va deschide o cutie a Pandorei, cauza trebuie căutată in modul în care a fost realizată cercetarea penală în dosarul ICA. În cazul ICA, deși instituția publică implicată, ADS, comunicase DNA un număr de 40 de societăți comerciale privatizate identic cu ICA, pe o perioadă de timp de 5 ani (2002-2007), din această listă numai privatizarea ICA este cercetată, DNA trimițând în judecată funcționarii ADS pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție și pronunțând soluția de neîcepere a urmăririi penale în cazul celorlalte 39 de societăți, deși modalitatea prin care se considerase că au fost săvârșite actele de corupție în cazul ICA era aplicarea greșită a aceleiași legi care s-a aplicat și celor 39. Dacă ICA s-a privatizat în mod nelegal, atunci tot ce s-a privatizat în România în acea perioadă a fost nelegal și acest aspect este de interes major a fi cercetat, chiar cu riscul deschiderii, așa cum ați spus, a unei cutii a Pandorei.
- Invocați în plângeri metoda de privatizare folosită. Unde este, de fapt, problema?
- Problema este aprecierea asupra legislației cu caracter obligatoriu ce trebuia aplicată în procesul de privatizare din România. DNA a considerat că patrimoniul ICA a fost subevaluat pentru că nu au fost aplicate, în determinarea valorii acestuia, anumite acte normative. Noi susținem că acestea aveau un caracter facultativ și nu obligatoriu. Este o problemă tehnică și am să încerc să o rezum cât mai simplu posibil. În perioada de început a procesului de privatizare în România, pentru stabilirea valorii patrimoniale societăților comerciale cu capital de stat ce urmau să fie privatizate, a fost emisă Hotărârea de Guvern nr.500/1994. Hotărârea stabilea un mod de evaluare administrativă a patrimoniului pornind de la situația contabilă a societății. În funcție de valoarea societății calculată, potrivit hotărârii, se stabilea prețul de pornire al pachetului de acțiuni, care se putea efectiv vinde la un preț mai mare sau mai mic decât prețul de pornire, legea prevăzând că nu există un preț minim de vânzare al pachetului de acțiuni.
Aceast act normativ are un caracter obligatoriu, este în vigoare și astăzi pentru situația patrimonială a societăților care au mai rămas de privatizat, cu următoarele nuanțări: În perioada 1994-2008 acest H.G.500/1994 s-a aplicat pentru clădirile și terenurile proprietatea societăților comerciale cu capital de stat. Din anul 2008, urmare a publicării H.G.107/2008, H.G. 500/1994 a rămas aplicabil doar clădirilor unei societăți comerciale cu capital de stat, terenurile acesteia fiind supuse altui mod de evaluare (prin evaluator independent autorizat). În paralel cu aplicarea lui H.G.500/1994, în perioada 1998-2008 au mai fost emise acte normative legate de reevaluarea patrimonială a tuturor societăților comerciale, nu numai a celor cu capital de stat. Este vorba de H.G.983/1998 și H.G.403/2000 (aceasta din urma în vigoare la momentul privatizărtii ICA și abrogată în anul 2003). Ele aveau însă un caracter facultativ, lăsau la latitudinea conducerii societăților respective reevaluarea patrimoniului conform acestor două hotărâri.
Citește și: Toate privatizările din perioada 2002-2008, anchetate de DNA
Ca urmare, instituția publică implicată în privatizare nu putea obliga societățile comerciale din portofoliul lor să trimită situații financiare conform altor acte normative decât H.G.500/1994 câtă vreme nici legea nu obliga. Caracterul facultativ rezultă din însăși formularea textului hotărârilor: societățile comerciale pot proceda...( în timp ce la H.G.500/1994 se menționa că societățile comerciale cu capital de stat vor proceda la reevaluare). Cu toate acestea, ICA a reevaluat patrimoniul potrivit H.G.983/1998, deși nu era obligată. În cazul ICA, nu s-au aplicat și prevederile H.G.403/2000 întrucât rata inflației în perioada 2000-2003 (adică pe ultimii trei ani anteriori privatizării) nu depășea 100%. Fac precizarea că prevederile H.G.403/2000 deveneau obligatorii numai în situația în care rata inflației depășea 100% iar în cazul ICA acesta a fost de aproximativ 88%. Este fundamental de înțeles faptul că în perioada 1994-2008, toate instituțiile publice implicate în procesul de privatizare (ADS, APAPS, OPSPI, Ministere de resort – sănătate, turism, transporturi- etc) au stabilit prețul de pornire al pachetelor de acțiuni prin raportare la H.G.500/1994.
- Toate privatizările?
- Ca urmare, dacă s-a greșit în cazul ICA, s-a greșit în toate situațiile în care prețul de pornire al pachetului de acțiuni a fost stabilit prin raportare la H.G.500/1994, adică la toate privatizările realizate în perioada 2002-2007 nu numai de către ADS, ci și de către celelalte instituții publice implicate în procesul de privatizare cum au fost AVAS (fostul FPS, ulterior APAPS) și OPSPI ce aveau un portofoliu mult mai important și consistent decât ADS, precum și de către anumite ministere de resort (Sănătate, Transporturi, Turism) ce aveau în subordine societății comerciale cu capital de stat.
- Cine decidea privatizarea unei companii?
- Stabilirea oportunității declanșării procesului de privatizare a unei societăți comerciale din portofoliu, precum și a prețului de pornire al pachetului de acțiuni era, prin lege, atributul exclusiv al Consiliului de Administrație al ADS.
- Unde v-ați aflat dumneavoastră în acest lanț al deciziilor privind privatizările?
- Am avizat pentru legalitate nota de privatizare a ICA, motiv pentru care am fost trimis în judecată pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de corupție constând în subevaluarea cu intenție a patrimoniului unei societăți comerciale cu ocazia privatizării acesteia. Legat de acest fapt, aș dori să vă precizez un aspect pe care nu l-am înțeles în modul în care a fost instrumentată urmărirea penală: funcționarii ADS au fost trimiși în judecată în calitate de complici fără însă a exista un autor al faptei de corupție cu care aceștia să fi fost complici. Stabilirea prețului de pornire al pachetului de acțiuni al ICA era atributul exclusiv al CA al ADS, ca urmare, membrii CA ar fi fost autori, iar funcționarii care au avizat nota de privatizare, complici. În cauză, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a membrilor CA reținând ca autor al infracțiunii de corupție numai un membru din cei 9, respectiv pe Directorul General al ADS, deși acesta nu avea atribuții /puteri suplimentare față de ceilalți membrii și CA, în afară de faptul de a întocmi și aproba ordinea de zi a CA. Prin lege, Directorul General al ADS nu avea drept de veto în cadrul ședințelor CA și nici alte atribuții legale care să îi confere puteri sporite, așa încât suntem în cazul trimiterii în judecată a unor persoane în calitate de complici fără însă ca autorul să fie identificat.
- Unde v-ați aflat dv. în privatizarea ICA?
- Procedural, direcțiile de specialitate din cadrul ADS întocmeau note din aria lor de competență ce urmau, conform procedurilor interne, să fie supuse spre aprobare CA al instituției. Aceste note aveau avizele celorlalte direcții potrivit cu specificul problemei supuse aprobării (existau avize ale direcției economice, juridice, etc). Nota era susținută de către directorul direcției ce propunea spre aprobare o anumită măsură, în cadrul ședinței, și răspundea la eventualele întrebări legate de aceasta. Dacă nu existau obiecțiuni propunerea se aprobă și decizia CA devenea obligatorie pentru funcționarii ADS. Personal, ca director al Direcției juridice, am avut foarte rar initțiativa redactării unei note din partea direcției pe care o conduceam, în cea mai mare parte avizăm pentru legalitate propunerile celorlalte direcții. Din acest motiv pentru mine este esențial să fie cercetate toate privatizările realizate prin metoda simplificată pentru ca aceasta va arăta ca avizul meu de legalitate nu a fost urmarea unei rezoluții infracționale, a unei premeditări, a unei intenții de a săvârși o infracțiune, ci a fost rezultatul aplicării legislației și a procedurilor interne în vigoare la acel moment și valabile pentru toate instituțiile statului implicate în procesul de privatizare.
- Ce s-a întâmplat cu ICA, ce știți despre institut acum?
-Din câte știu, ICA își desfășoară în continuare activitatea fiind, în opinia mea, una dintre privatizările reușite din România. Am lucrat o perioadă de aproximativ 10 ani în domeniul privatizărilor și am văzut foarte multe institute la care activitatea a încetat după privatizare pentru că, de fapt, cumpărătorul nu urmărea dezvoltarea activității de cercetare, ci un interes imobiliar. Acesta a fost și motivul pentru care, după anul 2004, a fost elaborată o Hotărâre de Guvern ce instituia norme speciale pentru privatizarea institutelor, una dintre acestea fiind și necesitatea continuării activității de cercetare.
- Privatizările căror companii v-au atras atenția?
- În demersul pe care l-am făcut am inclus toate societățile privatizate de ADS la care prețul de pornire al pachetului de acțiuni a fost stabilit prin metoda simplificată. În aceeași perioadă însă, APAPS/AVAS privatizau prin aceeași metodă societăți comerciale de prima linie din economia românească, cum ar fi Dacia Automobile Pitești, Republica S.S București, Lafarge Agretate București, Bere Azuga, Chimcomplex Borzești, Marmosim Simeria, Siderurgica Hunedoara, Petrotub Roman, Tubinox București, Sintofarm București, Cramele Halewood, Agricola Internațional Bacău și multe altele. Precizez faptul că, în perioada 2002-2007, AVAS a privatizat un număr de 260 de societăți comerciale prin aceeași procedură aplicată în cazul ICA, cele menționate mai sus fiind unele dintre cele mai importante. Dacă metoda de privatizare folosită în cazul ICA a putut genera o așa mare pagubă pentru bugetul de stat (în opinia DNA, aproximativ 60 milioane Euro) vă dați seama ce prejudicii au fost aduse prin aplicarea acestei metode la stabilirea prețului de pornire pentru vânzarea unor societăți comerciale al caror patrimoniu era cu mult mai mare decât patrimoniul ICA.
- Vorbiți despre un prejudiciu uriaș adus statului. Poate fi el recuperat?
- Este dificil de spus, întrucât este vorba despre privatizări încheiate, ca și ICA, în urmă cu aproximativ 10 ani, timp în care s-au produs multe modificări în patrimoniul societăților și în structura de acționariat a acestora. Însă, de la caz la caz, pot fi identificate modalități concrete de recuperare, dacă se consideră ca și acestea au fost privatizate în mod nelegal. Susținerea mea este că nu există prejudiciu, nici în cazul ICA și nici în celelalte cazuri, pentru că prevederile legale au fost aplicate corect și unitar în România.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
