1.Până acum, dezbaterea pe subiectele care ating votanţii pe care PNL i-a pierdut a fost evitată. Astfel, s-a evitat de fapt confruntarea de idei pe teme la care toţi cei 3 lideri ai PNL ar fi obligatoriu să răspundă : poziţia faţă de salarizarea în sectorul bugetar şi sectorul privat, modificarea Constituţiei şi familia tradiţională şi bineînţeles, Justiţia şi moralitatea în politică. Acestea trei subiecte la zi acoperă plaja de teme de la care electoratul PNL aşteaptă clarificări – sector privat vs sector public, libertăţi individuale şi rolul autorităţii vs viaţă privată. Acestea ar oferi PNL posibilitatea unei clarificări faţă de propriul electorat.
2.Campania internă din PNL a radicalizat baza partidului între Orban şi Buşoi. Dacă Buşoi încearcă să impună ideea de schimbare a mesajului PNL dinspre Justiţie spre economie, în timp ce este atacat de unii lideri locali, Ludovic Orban este privit,chiar şi de către suporterii săi, nu ca liderul cu viziunea de redresare electorală, ci ca exponentul insurecţiei bazei de partid. Insurecţia activiştilor eliberaţi de constrângeri. Constrângerea autorităţii preşedintelui Iohannis pe care partidul a simţit-o tot timpul deasupra. Constrângerea discursului corect politic despre acţiunile „impopulare” ale DNA. Constrângerea distribuţiei prestabilite a ierahiei din partid.
3.Insurecţia din PNL este însă o revoltă a liderilor locali care simt că este momentul lor să-şi impună voinţa. Pentru un partid care ar trebuie să mobilizeze electoratul urban, activ, PNL s-a „ruralizat”. Recâştigarea electoratului nemulţumit de politică şi care s-a distanţat de PNL pare un ideal îndepărtat. Aşa cum evoluează campania acum, controlul partidului va trece nu către noul preşedinte ales la Congres, ci către lideri cu poziţie puternică în plan local. Ce nu au aceşti lideri este un răspuns: Cum poate redeveni PNL un contrabalans la PSD ? Pierderea de voturi de la locale la parlamentare a afectat toate organizaţiile partidului (exceptie Bucureştiul, care a câştigat voturi, dar asta nu contează), iar pierderile în municipiile conduse de liberali au fost însemnate. Asta arată de fapt că influenţa primarilor asupra populaţiei urbane, active, atunci când jocul se schimbă de la local, la naţional este mult mai limitată.
4.Klaus Iohannis rămâne singurul lider important al bazinului anti-PSD. Asta s-a vazut la momentul protestelor împotriva ordonanţei 13 şi va rămâne în vigoare cât timp PNL stă la 20%, iar toţi liderii PNL sunt sub partid. Însă, în afară de mantra repetată de mai toţi liberalii că relaţia trebuie să rămână vie şi funcţională, PNL nu oferă indicii despre cum va contribui partidul concret la parteneriatul cu preşedintele.
Liderii de opinie din media, care au fost prima linie de cenzură a PSD, au fost nemulţumiţi de toţi candidaţii PNL şi nu s-au implicat în campania din PNL. Ce rămâne pentru PNL este să deschidă dezbaterea internă, ermetică de acum, pentru o discuţie publică despre priorităţi care să fie clarificate şi asumate de către candidaţi, indiferent de cine va câştiga.