Cum s-au schimbat sensurile unor cuvinte folosite cândva pentru a desemna spații și comunități din București? Sociologul Bogdan Bucur explică, într-un interviu la DC News, cum termeni precum „mahala” și „uliță” s-au peiorativizat în timp, în timp ce „enorie” a ieșit aproape complet din uz.
Sociologul Bogdan Bucur de la SNSPA a explicat, într-un interviu la DC News, alături de jurnalistul Val Vâlcu, modul în care niște cuvinte cu vechime seculară, precum „mahala“ sau „uliță“, s-au peiorativizat, iar termenul de „enorie“ a dispărut în totalitate.
„Bucureștiul nu era atât de întins ca astăzi și până în secolul al XIX-lea era un conglomerat de sate. În fiecare era câte o bisericuță în jurul căreia s-a construit câte o comunitate, care în vorbirea bizantină se numea „enorie“. De acolo vine și numele de „enoriaș“. Am rămas cu omul enoriei, care este participantul la slujbă, dar a dispărut conceptul de enorie, cartierul, vecinătatea etc. Exista un spirit identitar în jurul bisericii și în aceste cartiere, iar acest conglomerat al enoriilor a format Bucureștiul.
Mai târziu, sub influență turcească, enoria a devenit mahala, dar nu termenul peiorativ de acum. Mahala înseamnă cartier. Mahala era și Colțea, care era centrală. Termenul de „mahala“ a început să se peiorativizeze în secolul al XIX-lea, din cauza rezonanței orientale. Noi am preluat franțuzescul „cartier“, iar mahalaua s-a retras către margine, deși cuvântul înseamna tot cartier.
La fel și termenul „uliță“. În statele de limbă slavă, toate străzile sunt ulițe. Uliță înseamnă stradă. La noi, ulița s-a peiorativizat și mai e doar drumul desfundat de la țară. În București nu mai avem uliță, deși tot stradă înseamnă. Am preluat vocabularul european în secolul al XIX-lea, stradă și bulevard, din două limbi surori neolatine, și am peiorativizat și am dus către periferie ulița, la fel cum am dus și mahalaua“, a explicat, la DC News, sociologul Bogdan Bucur.