”Mă uit la conferința de presă a dlui vice-priministru care justifică de ce a dat șpagă ”de supraviețuire” (a fost șantajat). Știu că n-o să citească mulți ce scriu, dar o fac totuși. Am avut și eu o firmă (decor, costume), am fost și eu antreprenor. Am avut multe controale ANAF, mi-au confiscat bani și m-au șantajat. AM REZISTAT. Am dat Statul în judecată, de trei ori și am câștigat de fiecare dată. Nu aș fi cedat șantajului nici dacă pierdeam procesele. Cred că dacă eu, o biată amărâtă, lipsită complet de resurse și/sau relații, am putut să rezist putea și dl vice-prim ministru să reziste. Mi-a fost și mie greu să fiu supusă controalelor abuzive și îndelungi dar nu mi-am pus o clipă problema să dau șpagă ca să mă lase în pace. Ideea enunțată de dl vice-prim-ministru, conform căreia există și o șpagă bună, e o idee greșită și e uluitor că ea vine de la un înalt demnitar. Tonul răstit, infatuat a agravat foarte mult lucrurile și imaginea de ansamblu” scrie Adriana Grand, pe Facebook.
Întrebată dacă mai are firma sau a trebuit să renunțe, a răspuns, în comentarii, ”O mai am, am rezistat”.
De remarcat este că unele comentarii sunt în asentiment cu Dragoș Anastasiu, om de afaceri și fost vicepremier, care a recunoscut că a dat 2.000 de euro pe lună unei funcționare ANAF, vreme de opt ani. Acuzațiile fac obiectul unui dosar instrumentat de DNA, încheiat cu o condamnare la cinci ani cu executare.
Iată ce probleme ridică unii internauți:
”Ce cifră de afaceri ați avut, câți acționari, câți salariați, clienți, furnizori?”
”Mda. Felicitari. Cat te-ai luptat cu mafia de stat probabil ai stat pe banii sotului sau ai rudelor. Dar daca aveai o firma cu sute/mii de angajati carora trebuia sa lenplatesti salariile, datorii de zeci de milioane euro la banci si furnizori, ce trebuiau platite luna de luna? Cum supravietuiai?”
”Vă apreciez povestea și puterea de a fi rămas dreaptă într-un sistem abuziv, e o dovadă că se poate rezista fără compromisuri, chiar și fără resurse sau relații. Dar e important să nuanțăm: cazul domnului Anastasiu e, totuși, mai complicat decât pare. Nu vorbim despre un antreprenor care voia să „scape” ușor, ci despre unul care avea în spate o firmă cu peste 200 de angajați. Pentru un lider, nu e vorba doar de propria supraviețuire, ci și de a nu trage după el sute de oameni care, poate, rămâneau pe drumuri”
”Câți angajați aveți?”
”Omul acesta are perfecta dreptate. Problema este asta: daca echipa guvernamentală nu face rapid ceea ce trebuie vin sacalii din spate și îi sugruma”.