Marius Marinescu, de profesie inginer-constructor, cu experiență în lucrările publice, a declarat, pentru dcnews.ro că "un mare cutremur de peste 7,4 pe scara Richter, ca în anii 1802, 1838 sau 1940, ar avea consecințe devastatoare asupra Capitalei. Un sfert de București ar fi inundat de 14-18 milioane de metri cubi de apă din Lacul Morii prin ruperea barajului, inundând și lovind ca un tsunami o bună parte a Bucureștiului. Același lucru s-ar întâmpla în cazul unui atac terorist al cărui țintă ar fi acest baraj. În urma acestei catastrofe, mii de oameni și-ar pierde viața".
Consecințe apocaliptice
"Diferența de nivel dintre Lacul Morii și râul Dâmbovița, la ieșire din București, este de circa 28 de metri, barajul având și el înălțimea de circa 14 metri. Într-o astfel de situație, apa ar ajunge pe malul stâng al râului până la Palatul Șuțu, iar pe cel drept până la Palatul Patriarhiei, așa cum s-a întâmplat în 1865. Distrugerea barajului ar duce la dispariția cartierelor Crângași, Giulești, Cotroceni și a celorlalte cartiere de pe malul Dâmboviței. Nu va scăpa nici grandioasa Casă a Poporului, aripa Camerei Deputaților, aflată la nivelul râului Dâmbovița. Șase construcții de anvergură vor avea aceeași soartă- Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, Facultatea de Medicină Veterinară, Spitalul Universitar de Urgență București, Palatul Justiției, Tribunalul București, Biblioteca Națională a României, precum și mii de blocuri și alte imobile", opinează Marius Marinescu.
Lac blestemat?
Marius Marinescu adaugă: "Lacul Morii din București a fost amenajat între 1985 și 1986 pe o suprafață de circa 246 de hectare, în scopul de împiedicare a inundaților capitalei, pentru rețelele de apă și agrement. Pe locul amenajării se aflau sute de locuințe, biserica Sfântul Nicolae, un cimitir, toate fiind distruse în numai o săptămână. Se spune că asupra Lacului Morii s-au aruncat blesteme grele de către familiile morților din cimitirul distrus de excavatoare".
Marile inundații din București
"În anii 1862, 1864 și 1865, mare parte din București a fost sub ape. În 1865, Capitala a suferit de pe urma celor mai mari inundații din istoria sa. Principala cauză a dezastrului a fost umflarea apelor Dâmboviței între 13 și 20 mai 1865. La vremea aceea, deși apa râului se folosea pentru aprovizionare cu apă, funcționarea morilor și deversarea deșeurilor menajere, albia râului nu era decolmatată. Conform mărturiilor vremii, apele au inundat Grozăveștii până la Vitan, Calea Rahovei, Hanul lui Manuc, Dealul Mihai Vodă, Dealul Radu Vodă, apele ajungând până la Teatrul Național", atrage atenția inginerul constructor.
Inundații 1864, A.I. Cuza, pe cal- Foto: Marius Marinescu
Marius Marinescu amintește că "Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a dispus măsuri de regularizare a Dâmboviței. A semnat un decret prin care desființarea morilor de pe cursul Dâmboviței și interzicerea aruncării gunoaielor în râu. Pe lângă aceste măsuri, râul a fost curățat, adâncit și lățită albia Dâmboviței. Podurile au fost refăcute. Lucrările de amenajare s-au finalizat în vremea domniei Regelui Carol I, în anul 1893. Lucrările de amenajare au fost executate cu deținuți. Noua înfățișare a râului Dâmbovița a făcut posibilă și navigarea unor ambarcațiuni, a unor vaporașe".
Măsuri urgente
"În concluzie, pentru a evita o catastrofă, Guvernul trebuie să ia imediat următoarele măsuri:
- barajul să fie securizat cu pază militară permanentă;
- lacul să fie golit și barajul folosit numai pentru inundații;
- barajul trebuie expertizat din punct de vedere al rezistenței și upgradat pentru a rezista la un cutremur de până la 9 pe scara Richter", a conchis Marius Marinescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
