Un aspect foarte important în dezvoltarea celui mic este empatia. Este o realitate faptul că, în orice relație, inclusiv părinte-copil, dacă fiecare este empatic cu celălalt, atunci ea devine mai frumoasă, mai armonioasă, iar problemele mai ușor de rezolvat.
Dacă un copil înțelege din proprie inițiativă că mama sau tatăl său are nevoie de o pauză scurtă pentru "a-și încărca bateriile" la un moment dat, dând dovadă de empatie, un comportament similar trebuie adoptat și de părinte. Acesta trebuie să știe "să se pună în „papucii” copilului, să îl înțeleagă", recomandă profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației.
Deseori, un copil poate să se pună în „pielea” părintelui, să vadă lumea cu ochii părinților, să le înțeleagă nevoile, temerile, dorinţele. Însă și părintele trebuie să înțeleagă cum vede lumea copilul său, pentru a evita apariția unei adevărate prăpăstii între generații. Mai mult decât atât, dacă părintele nu dă dovadă de empatie, copilul nu are un bun model la el acasă.
Chiar dacă nu este ușor, profesorul Pânișoară susține, în conformitate cu literatura de specialitate, ca părinții să pătrundă în mintea copilului său, să își dea seama nu numai de ceea ce simte, dar și de ce simte așa. În cazul în care apar probleme în comportamentul celui mic, un părinte isteț nu ar trebui să contraatace și nici să nu-l pedepsească pe copil, ci ar trebui să afle mai întâi ce îl face să reacţioneze în modul respectiv, să intre în "papucii" micuțului său. "Empatia mai înseamnă să „reacţionezi la sentimentele oamenilor şi nu la cuvintele lor” (Dawson, 2006, p. 2001), amintește profesorul Pânișoară, susținând că este mult mai indicat ca un părinte în loc să comenteze: „ce ai cu colegii tăi, nu te poţi certa cu toţi, probabil că tu ai o problemă şi nu ei…”, ar gestiona situația în genul: „înţeleg că te supăra ceva, ce anume?. O astfel de atitudine a părintelui ar ajuta foarte mult la detensionarea unui conflict posibil.
"În sfârşit, principiul empatiei poate fi regăsit în mod curent într-un tip aparte de feedback: feedback-ul suportiv. Acesta presupune că problema pe care copilul o consideră importantă şi semnificativă trebuie considerată şi de către părinte la fel de importantă şi semnificativă", spune profesorul universitar Pânișoară, recomandând a nu se minimaliza problemele celui mic. Mai mult, părinții trebuie s ia în calcul faptul că, de multe ori, atunci când are o problemă a micuțului, el nu cere neapărat soluții, ci poate doar puțină înțelegere.
Citește mai mult pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
