Donald Trump a vorbit despre producția de petrol a SUA. Președintele a zis că Statele Unite nu au nevoie de petrol din exterior. Trump a declarat: „Pentru acele țări care nu pot obține combustibil, multe dintre ele refuză să se implice în eliminarea conducerii Iranului… să dea dovadă de mai mult curaj, să meargă în strâmtoare și pur și simplu să o preia. Să o protejeze”. Donald Trump a făcut apel ca aceste țări să cumpere petrol din Statele Unite în schimb.

Din discursul lui Trump merită reținută următoarea idee: America are petrol. Nu are o problemă cu Strâmtoarea Hormuz, pentru că are propriile resurse. Dar de unde are America petrol? În anii ’70 și ’80, SUA au trecut prin crize petroliere severe. Îmi amintesc imagini aproape apocaliptice din SUA. Erau cozi kilometrice la benzină și oameni protestau după ce fluxul de petrol din țările arabe a fost oprit.

De unde are acum petrol America? Răspunsul e foarte simplu. Folosește tehnologia de fracturare hidraulică. Obține petrol și gaze din șisturi. Practic, în fostele zăcăminte, de unde s-a extras deja prin metode clasice, au rămas resurse „îmbibate” în rocă. Prin injectarea de apă cu sare și fracturarea acestor șisturi, petrolul și gazele sunt eliberate. În felul acesta, SUA și-au acoperit din nou necesarul uriaș de consum și au devenit unul dintre principalii exportatori.

Acum vreo zece ani, România ar fi putut face același lucru. Am fi putut începe exploatarea gazelor de șist și a petrolului. Am avut câmpuri petroliere importante, dar producția a scăzut de la 10-11 milioane de tone la 2-3 milioane. Nu pentru că resursele au dispărut complet, ci pentru că s-au epuizat metodele clasice de exploatare.

Cu tehnologia „modernă” (mult spus modernă pentru că datează din secolul trecut), am fi putut deveni „Norvegia din Sudul Europei”, cu resurse suficiente pentru a susține economia și sistemul de pensii. Adică atunci când ne puneam problema „cine ne va plăti pensiile?”, răspunsul ar fi fost „fondul de pensii norvegian (metaforic vorbind, pentru că era, de fapt, românesc evident) care exploata aceste gaze și petrol.

Însă acest lucru nu s-a întâmplat. Au existat opoziții din mai multe direcții, și-au dat mâna ultrahabotnicii, speriații de tehnologie cu ultraprogresiștii super preocupați de broaște, gândaci și firul de iarbă și cu politicienii care voiau să-l scoată pe Victor Ponta din ecuație. Și s-a închis direcția. Stăm cu petrolul și gazele de șist în pământ, cu rezervorul gol și ne plângem de sărăcie, de criză petrolieră și economică.

Că poate acele proteste au fost alimentate din afară, că au fost parte dintr-o strategie, o armă în acest război hibrid, sau, pur și simplu, că au existat interese și prostie locale... rezultatul este unul singur: Nu avem. Iar în loc să fim o „Norvegie a Sudului Europei”, suntem săracii Estului în criza care se apropie. Și atunci, când te lovește direct la buzunar, când crește prețul gazului pentru încălzire, când cresc costurile combustibilului, când nu vei mai avea ce pune pe masă, îți poți repeta ca o mantră... Pungești, Pungești, Pungești (pentru cei mai tineri, detalii aici).

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News