Competitivitatea industriei materialelor de construcții din România este pericol din cauza mai multor obstacole, avertizează vicepreședintele FPSC.
Lipsa producției interne de materii prime, costurile ridicate la energie și forța de muncă, dar și nevoia de retehnologizare pun presiune asupra industriei materialelor de construcții din România. Irinel Gheorghe, vicepreședinte al Federației Patronatelor Societăților de Construcții (FPSC), a atras atenția asupra acestor probleme vineri, 6 noiembrie, la seminarul "Provocări concurențiale în sectorul construcțiilor", organizat de Consiliul Concurenței și FPSC.
Lipsa predictibilității, majorarea exagerată a prețurilor la utilități și costul forței de muncă
"În momentul acesta să fii producător de materiale de construcții trebuie să-ți asumi niște lucruri care se întâmplă în România de astăzi. Vorbim despre lipsa predictibilității, despre majorarea exagerată a prețurilor la utilități și despre costul forței de muncă. Mai devreme punctam ceea ce ar mai putea să le ofere România investitorilor străini. Știu că am vorbit, la un moment dat, și despre faptul că investițiile străine au scăzut. V-am spus trei motive. Sunt trei motive sau cauze pe care nu știu cum le vom îndrepta în perioada următoare. Totuși, ca particularitate în piața sau în industria producătoare de materiale de construcții, vreau să accentuez lipsa producției de materii prime în România. Un exemplu pe care poate să-l înțeleagă toată lumea se rezumă la reabilitarea termică în marile orașe. Acolo pentru această anvelopare, care are un beneficiu foarte clar, pentru locuințele multietajate aduce o reducere a consumului de energie între 30 și 35% dacă e bine făcută. Ce înseamnă asta? Prima dată o analiză, apoi camere de termoviziune pentru a vedea pe unde se pierde căldura și mai apoi să vezi care este grosimea sau densitatea materialului pe care îl folosești.
"Suntem afectați pentru că nu există o producție locală"
Dacă vorbim de treaba asta, atunci eu vă spun că nu există o piață a materiilor prime în România. Dacă vorbim de anvelopare, vorbim despre polistiren. Dacă vorbim despre polistiren, vorbim de o materie primă care lipsește de la noi din țară, și anume stirenul. În lipsa producției interne, este achiziționat de către producători din diverse surse din Europa sau Asia. Impactul prețului materiei prime este foarte mare în prețul produsului, pentru că, în funcție de densitate știi câtă materie primă pui. Pe lângă faptul că impactul e mare, avem și această problemă a prețului pe care îl decid producătorii mari. Sunt mari și puțini și își permit să se joace în funcție de cerere, în funcție de cum e văzută România la nivel global ca piață. Lucrurile sunt clare. Suntem afectați pentru că nu există o producție locală. Alt exemplu, ne putem rezuma și pe partea chimică. Gândiți-vă că în orice mortar, pe lângă nisip și ciment, e o întreagă chimie care se pune în acest produs în funcție de destinația lui. Acele produse chimice nu prea se fabrică în România și atunci trebuie și acelea importate. Au costuri destul de mari.
Trebuie știut că sunt fabrici cu o tehnologie a anilor 2000
În același timp, trebuie știut că sunt fabrici de materiale de construcții de bază, dar mai puțin fabrici cu materiale de nișă. Sunt, într-adevăr, cu o tehnologie a anilor 2000 când s-au construit majoritatea fabricilor. E o tehnologie care în momentul acesta este învechită, atât din punct de vedere al folosirii surselor de energie, cât și din alte puncte de vedere. De exemplu, folosirea unui cuptor pe gaz este mare consumatoare de energie. Acum există aceste cuptoare ce funcționează pe energie electrică. Fabricile au, la rândul lor, o anumită durată. Au fost construite la sfârșitul anilor '90 și în 2026 durata de viață se apropie de final. Trebuie să intrăm într-un proces de retehnologizare. Statul aici ar trebui să intervină. Statul trebuie să susțină crearea de noi unități de producții, dar și retehnologizarea în fabricile existente", a explicat Irinel Gheorghe.
