Circa 1.500 de opere de artă, printre care lucrări realizate de Matisse, Picasso şi Chagall au fost descoperite din întâmplare la München. Obiectele confiscate de nazişti de la colecţionarii de artă evrei au fost găsite când autorităţile fiscale au percheziţionat domiciliul unui comerciant din München, suspectat de evaziune fiscală. Colecţia este estimată la un miliard de euro.
[caption id="attachment_385487" align="alignnone" width="640"] Hitler și Göring privesc una dintre operele de artă confiscate de naziști[/caption]Operele de artă descoperite în locuinţa unui münchenez erau considerate pierdute sau distruse în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Potrivit revistei Focus, ar fi vorba despre 1.500 de tablouri aparţinînd unor clasici ai modernismului ca: Pablo Picasso, Henri Matisse, Marc Chagall, Emil Nolde, Franz Marc, Max Beckmann, Paul Klee, Oskar Kokoschka, Ernst Ludwig Kirchner şi Max Liebermann. Operele acestor artişti fuseseră confiscate în timpul dictaturii naziste, fiind stigmatizate drept producţii ale „artei degenerate” şi emanaţii ale „spiritului jidovit”, „decadent” şi „dizolvant”, opus celui „germanic” şi „arian”. Valoarea operelor descoperite acum la München este estimat la un miliard de euro, scrie RFI.
Potrivit revistei, operele au fost descoperite în urma unui control vamal efectuat deja în anul 2011.
A urmat o percheziţie la cetăţeanul Cornelius Gurlitt, în vârstă de 80 de ani, descoperit, întâmplător, în urma unui control la trecerea frontierei germano-elveţiane, cu o sumă mare de bani. În locuinţa sa din München, el a păstrat operele despre care se ştia că fuseseră confiscate sau furate de nazişti, atât de la persoane particulare, cât şi din diferitele muzee şi galerii europene. Percheziţia a avut loc în cea mai mare taină. Abia acum s-a aflat despre existenţa tablourilor care se află, în prezent, în custodia autorităţolor vamale din Bavaria.
Tot el a arătat că proprietarul locuinţei, Cornelius Gurlitt, este fiul lui Hildebrand Gurlitt. Acesta fusese însărcinat de către nazişti să vândă unor amatori bogaţi din străinătate aşa numita „artă degenerată“. Se estimează, că după 1937, au fost vîndute, pe această cale, cel puţin 20.000 de opere de artă scoase din circa 100 de muzee germane. Creaţiile purtau semnătura a 1.400 de artişti consideraţi decadenţi. Bătrânul Gurlitt vindea tablourile, aducând astfel valută în băncile naziştilor. Cu alte cuvinte, tablourile nu au fost distruse de către nazişti, ci folosite ca sursă valutară, necesară pentru maşinăria de război a lui Hitler.
Cornelius Gurlitt, împotriva căruia procuratura a început urmărirea penală pentru evaziune fiscală, a „moştenit“ practic operele de artă de la tatăl său. Din când în când, mai vindea câte-un tablou. Timp de peste 50 de ani, el a preferat să trăiască într-un anonimat absolut. Despre existenţa sa habar n-avea nici măcar poliţia.
Culmea este că şi după percheziţia din primăvara anului 2011 a reuşit să mai vîndă, la o licitaţie din Köln, un tablou de Max Beckmann pentru care a încasat 864.000 de euro.
Guernica, momentul din care naziștii au început să deteste modernismul în artăPotrivit unor specialiști, naziștii au început a detesta arta modernă odată cu apariția lucrării Guernica, de Pablo Picasso, cel care a redat în manieră proprie spulberarea orașului basc Guernica de către „Legiunea Condor", în timpul Războiului Civil spaniol, pe 26 aprile 1937. Atunci bombardierele germane au ucis 1.564 de civili, provocând revolta unei Europe.
În ceea ce privește tablourile care fac obiectul prezentei relatări, perioada când s-au pus bazele colecției corespunde într-adevăr cu deceniul al treilea al secolului trecut. Din 1933, după ce au venit la putere, naziștii au început un proces de epurare ideologică, în care eliminarea artei nealiniate constituia una dintre priorități. Documente din arhiva Muzeului Holocaustului arată că naziștii au confiscat, din motive ideologice sau ca pradă de război, un total de 16.000 de opere de artă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
