Mădălina Apostol, iubita lui Nick Rădoi, s-a sinucis. Avea doar 40 de ani.
„Nu ezita să faci tot ceea ce-ți place! Viața este frumoasă și merită trăită așa cum îți dorești! Atunci când ai copii, începi să te neglijezi și să renunți la ceea ce îți place, însă nu trebuie să te îngrijorezi pentru că această pauză nu durează mult! Timpul trece atât de repede și bebelușul tău merită orice sacrificiu, iar tu vei străluci odată cu el/ei. Lasă depresia la o parte și privește cea mai frumoasă parte a vieții tale. Când vei fi pozitivă, vei străluci! Organizează-ți viața frumos și calm, astfel încât să nu neglijezi pe nimeni, inclusiv pe tine! Pare greu, dar nu imposibil! Vă pup, dragile mele!”, scria Mădălina Apostol în 2017.
Depresivul te păcălește
Au trecut aproape zece ani de atunci. Din păcate, Mădălina din 2026 nu a ascultat-o pe Mădălina din 2017. Mădălina nu a mai putut să lupte. Și chiar dacă, de multe ori, unii oameni râd de depresie, depresia ucide. Și ajungi să-ți pui capăt zilelor. Iar cel de lângă tine este greu să-și dea seama că ai depresie. De multe ori, un om depresiv poate să mascheze foarte bine ce simte. Este vesel, râde. Dar când nu-l vede nimeni, iese depresie la suprafață.
Psihologul Radu Leca spunea: „Actoria depresivului se realizează în momentele de trecere dintre episodul depresiv și episodul maniacal, când există schimbări mari de comportament și de atitudine, moduri noi în care gândești. Aplatizarea universului tău din ceea ce este în ceea ce ar trebui să fie conduce la apariția acestui teatru care, practic, induce în eroare pe oricine. Se construiește acest personaj pe care depresivul îl realizează și reprezentația este de foarte bună calitate. Dacă nu ai ochi să îl vezi, te păcălește”.
Întrebat ce neagă pacientul depresiv într-un episod activ de depresie, psihologul a răspuns:
„Într-un episod activ de depresie, subiectul neagă toate sursele. Îl întrebi dacă motivul e legat de divorț și spune „nu, nu e adevărat, eu fac față foarte bine la divorț”. Îl întrebi dacă e depresiv după ce a pierdut o sarcină și el zice „nu, nu e adevărat, asta m-a maturizat”. Îl întrebi dacă e depresiv din cauza faptului că i s-a interzis să mai bea sau să mai consume droguri, iar el spune că „nu e adevărat, eu mă descurc cu aceste lucruri; nu ele mă fac pe mine, ci eu le fac pe ele. Nimeni nu o să mă poată obliga să nu fac aceste lucruri”.
Vom spune „nu” ca depresivi la orice formă de soluționare auzită, ascultată, văzută
Intrarea sub incidența negării transformă pacientul depresiv într-un luptător care este în competiție cu propria persoană și cu propriile gânduri, cu tot ceea ce înseamnă autoritate de drept în jurul său, cu tot ceea ce înseamnă spectator, respectiv rude, prieteni, amici și alți oameni care se uită la el. Astfel, își fundamentează aceste gânduri pe ideea următoare „ceea ce nu mă doboară, cu siguranță mă va face mai înțelept, iar eu voi reacționa corect indiferent de caz și voi spune „nu” indiferent de orice.
Ce anume îi conduce pe pacienți către moartea sigură? Senzația pregnantă de rușine sau vinovăție. Ambele senzații ajung în mintea subiectului după accesarea unui eveniment încărcat de eșec. Sentimentul de profundă respingere sau pierderea unui om drag sau singurătatea apăsătoare, mai spunea psihologul Radu Leca.
Mădălina Apostol era mamă a trei copii. Din cauza depresiei, copiii au rămas fără mamă. Ce putem face totuși pentru a ne da seama când cineva este în depresie? Nu este treabă ușoară, mai ales că orice altă boală (care nu ține de minte) se vede. Nu i se pot ascunde simptomele. Dar ce facem cu depresia?
Întrebat dacă persoanele care ajung să se sinucidă se gândesc la suferința pe care gestul lor o va provoca celor apropiați, Radu Leca a explicat că, în acel moment, nu mai iau în calcul impactul asupra familiei și nu se mai raportează la cei din jur.
Potrivit acestuia, familiei îi poate fi foarte greu să anticipeze un astfel de gest, deoarece persoana poate afișa o imagine care nu reflectă starea sa reală. Radu Leca spunea că aceasta poate părea veselă, binevoitoare și aparent în regulă, ascunzând astfel ceea ce trăiește în realitate. În acest context, el a amintit cazul actorului Robin Williams.
Simona Trifu, medic primar psihiatru, spunea că atunci când vorbim despre depresie, omul și-a epuizat resursele
„Dacă vorbim de o depresie, omul și-a epuizat resursele. Întâi, omul încearcă soluții laice, un prieten, meditează, citește, ascultă, vorbește cu cei dragi, se destăinuie, pentru că unii oameni sunt credincioși și merg la biserică, și când a ajuns să ceară ajutorul unui specialist, el deja și-a epuizat cercul de prieteni. Ori, a spune unui astfel de om: Nu, mai stai, că tu poți, ai resurse!, este o greșeală, pentru că omul deja nu mai poate. Dacă putea, nu mai ajungea“, spunea Simona Trifu, medic primar psihiatru, la DC News.
Depresia nu are o singură formă, iar oamenii nu ajung la ea din aceleași motive
De asemenea, psihologul Bogdan Cotiga spunea că psihoterapia nu funcționează ca o rețetă universală. Depresia nu are o singură formă, iar oamenii nu ajung la ea din aceleași motive. De aceea, răspunsul real nu este un nume de metodă, ci o combinație între știință, relație terapeutică și particularitatea fiecărei istorii personale.
De-a lungul anilor, terapia cognitiv-comportamentală a devenit una dintre cele mai studiate și recomandate intervenții. Ea lucrează cu gândurile automate negative, acele voci interioare care spun că „nu sunt suficient”, „nu are rost”, „nu se va schimba nimic”.
„Prin exerciții structurate și activare comportamentală, persoana începe să iasă treptat din cercul evitării și al retragerii. Pentru mulți pacienți, această abordare oferă un sentiment de control: există pași concreți, instrumente clare, o hartă”, ne-a explicat psihologul Bogdan Cotigă.
Dar depresia nu este întotdeauna doar o problemă de gândire
Uneori, ea apare în urma unei pierderi, a unei rupturi relaționale sau a unei tranziții de viață care destabilizează identitatea. În aceste situații, terapiile interpersonale aduc o schimbare subtilă de perspectivă.
“Accentul nu mai cade doar pe ce gândește omul, ci pe cum trăiește în relații – ce roluri pierde, ce conflicte evită, ce nevoi emoționale rămân nespuse. Vindecarea devine un proces de reconectare cu ceilalți”, a mai spus psihologul. În ultimii ani, un concept aparent simplu a câștigat tot mai mult teren: activarea comportamentală. Ideea este că depresia reduce contactul cu experiențele care oferă sens și recompensă, iar persoana ajunge să evite exact acele acțiuni care ar putea readuce energia.
„Prin pași mici și planificați, pacientul începe să reintroducă activități semnificative în viața sa. Uneori, schimbarea nu pornește din interior spre exterior, ci invers – din acțiune către emoție”, ne-a mai spus psihologul Bogdan Cotigă.
Cum arată depresia la bărbați față de femei? Răspunsul ni l-a dat Claudia Nicoleta Vîja, psiholog clinician la Spitalul Clinic Județean de Urgență Ilfov. Ea a conturat un tablou al femeii depresive: „Poate nu s-a întâmplat nimic, însă ele se trezesc cu lacrimi în ochi și cu senzația de greutate, de a fi o povară (...) Deși i se întâmplă lucruri pozitive, nu știu, merge la o petrecere sau copilul are un succes (...), nu se poate bucura de acel eveniment. Se așterne așa o jale în corp”. Femeile ajung să se deconecteze de la bucuria vieții. Chiar și atunci când se află la o masă cu prietenii, la un moment dat devin „aplatizate” și extrem de triste și se retrag din conversație, spunea psihologul la emisiunea De ce citim? moderată de Flaviu George Predescu, este scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România și colaborator DC News.
Psihologul Claudia Nicoleta Vîja spunea că, la bărbați, depresia ia adesea forma furiei: „Sunt mult mai irascibili atunci când sunt în depresie. Își pierd cumpătul mult mai repede, se poate acasă cu soția sau cu partenera de viață să nu aibă răbdare să comunice, să se retragă”. Orice mică nemulțumire devine un motiv uriaș de ceartă, fiindcă de fapt, bărbatul se află „în depresie cu el și cu propria viață”.
Depresia afectează 1 adult din 15 în fiecare an și poate apărea la orice vârstă, dar cel mai frecvent primul episod se manifestă în adolescență sau în jurul vârstei de 20 de ani. În timp, depresia netratată poate duce la o serie de probleme fizice și emoționale, de sănătate mintală, greu de gestionat, iar calitatea vieții pacientului are de suferit, conform SANADOR.
Depresia și tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD) sunt adesea interconectate, pacienții confruntându-se simultan cu simptome de tristețe profundă și gânduri intruzive sau comportamente repetitive care intensifică suferința emoțională.
În tulburarea depresivă persistentă, semnele și simptomele sunt similare cu cele din depresia majoră, dar acestea au o evoluție cronică de cel puțin 2 ani și se manifestă continuu, în majoritatea zilelor. Printre simptomele fizice mai puțin discutate se numără și problemele legate de sănătatea intimă, cum ar fi uscăciunea vaginală, care provoacă durere la contactul sexual.
Distimia apare cel mai frecvent în adolescență și, adesea, bolnavul este depresiv „de când se știe”
În schimb, depresia majoră evoluează prin unul sau mai multe episoade depresive de-a lungul anilor, caracterizate prin: plâns și iritabilitate; tristețe și deznădejde, adesea însoțite de stări de panică și de anxietate; lipsa de perspectivă asupra viitorului; lipsa plăcerii asupra activităților și socializării; gândire pesimistă și auto-învinovățire; gânduri recurente legate de moarte, sinucidere, tentative de suicid (în formele severe); capacitate scăzută de concentrare; pierderi de memorie; insomnie sau somnolență excesivă; somnul poate fi însoțit de vise urâte sau coșmaruri, tulburări ale apetitului, precum creșterea sau scăderea poftei de mâncare, in cazurile anorexiei sau bulimiei; oboseală continuă sau lipsă de energie; simptome fizice, precum cefaleea, dorsalgia, tulburările gastrointestinale și durerile musculare ori articulare.