Mircea Coșea susține că, adevărata reformă, nu poate veni din concedieri sau eliminarea unor instituții, ci dintr-o schimbare profundă a structurii și a politicii românești.
Iată analiza profesorului Mircea Coșea:
Restructurarea aparatului bugetar
Remarc cu interes apariția în spațiu public a unei opinii foarte interesante. Invitat la un interviu pe DCNews, cunoscutul și apreciatul analist economic Adrian Negrescu spune: ”Avem nevoie de eliminarea prefecturilor. Sper ca premierul Bolojan să taie în carne vie în 2026”.
De ce consider această opinie ca fiind interesantă?
Nu doar pentru că este originală și unică la această dată pe platforma dezbaterilor economice, ci și pentru că sesizez posibilitatea interpretării ei ca fiind orientarea spre găsirea unei soluții cu adevărat corecte și eficiente pentru restructurarea și reformarea aparatului bugetar.
Pentru explicație, trebuie să repet ceea ce spun de câtva timp și anume că politica pe care o promovează în prezent dl.Bolojan de ”restructurare” a aparatului bugetar o consider greșită, ineficientă și cu mai multe efecte negative decât pozitive pe termen mediu. Această politică este cea a disponibilizărilor / concedierilor unui număr între 30.000 și 40.000 de funcționari din aparatul bugetar, cu predilecție de la nivelul primăriilor și consiliilor locale.
În esență, această politică afectează categoria cea mai de ”jos” a ”funcționărimii”, lipsită de sprijin politic, de rudenie sau de alți sprijinitori de tot felul, plătiți, în marea lor majoritate, la nivelul salariului mediu. Așa după cum se întâmplă întotdeauna în economiile super politizate cum este cea a României, astfel de ”restructurări” nu afectează categoria politrucilor.
Din punct de vedere al eficienței, economia la buget este sub mediocră.
Ce sesizez în opinia dlui Negrescu?
Sesizez mutarea direcției de atac și anume, de la atacul asupra numărului de personal bugetar la atacul asupra structurii instituționale a sectorului bugetar.
Desigur, problema supra ponderii personalului bugetar rămâne pe tapet, se poate rezolva pe o perioadă tranzitorie și pe baza unor studii particularizate de la caz la caz. Problema restructurării instituționale o consider însă a fi esențială și singura care poate rezolva problema raportului disproporționat între sectorul public și cel privat în economia si societatea românească.
Ce cred eu că ar presupune reforma structurii instituționale a sectorului bugetar pe lângă desființarea prefecturilor sugerate de către dl Negrescu:
- Reducerea numărului de parlamentari;
- Reducerea numărului de ministere și agenții guvernamentale
- Reducerea aparatului ministerial : reducerea numărului de vice prim miniștri, secretari de stat, secretari generali, directori generali, consilieri guvernamentali,
- Reformă administrativ teritorială prin redesenarea teritoriului pe sistemul regiunilor de dezvoltare, renunțarea la sistemul pe județe și reducerea importantă a instituțiilor aferente (Cel mai eficient și de succes model este cel al Reformei Voivodatelor poloneze. Ar putea fi un exemplu).
Desigur, cele de mai sus sunt abordări pur teoretice. În realitatea actualei situații politice din România este foarte puțin probabil ca reforma structurii instituționale a sectorului public să abordeze alte și mai multe probleme decât cele ale concedierilor deoarece desființarea prefecturilor propusă de dl Negrescu sau celelalte elemente adăugate de mine mai sus sunt profund incompatibile cu interesele actualelor partide aflate în coaliție.
Aceste partide au dovedit în precedente coaliții și dovedesc și în prezent că s-au depărat mult de principiilor lor ideologie care le caracterizau la începutul anilor 90. PSD-ul și-a încălcat principiile social democrate prin participarea fără comentarii la inițierea și aplicarea Pachetului I, PNL-ul a devenit adversarul de temut al capitalului românesc.
Partidele politice ale coaliției își ascund renunțarea la ideologia care le conferea tipicitate și autenticitate politică sub steagul pro europeanismului, devenind, în realitate, grupuri de interese economice aflate într-o continuă luptă pentru accesul la banii publici.
Banii publici ajung prin procese de distribuiri și redistribuiri mijlocite prin contracte cu statul, subvenții, atribuiri directe la grupurile politice de interese prin rețeaua de relații partinice, transpartinice și transnaționale închegate și fundamentate în structura instituțională a actualului aparat bugetar.
Micii funcționari pot fi concediați, structura profund politizată a aparatului nu este în pericol, nu este deranjată.
Iată de ce am convingerea că o adevărată restructurare instituțională a actualului aparat bugetar nu va avea loc până când nu se va petrece a altă restructurare, aceea a politicii românești.