EXCLUSIV  Veneția 2021: Filmul românesc Miracol culege superlative

Mai ales când autorul posedă, se pare, talentul unei argumentări esențializate. "Este un neobișnuit și amar-ironic portret al unei țări văzute ca un loc în care suflete deznădăjduite bâjbâie printre tăciunii așa numitului socialism" - scrie Oliver Gleiberman.

Cunoscător al cinematografului nostru, autorul consideră că epoca începută cu Moartea domnului Lăzărescu, continuată cu Patru luni, 3 săptămâni și 2 zile, apoi cu Polițist, adjectiv, Eu când vreau să fluier, fluier, Bacalaureatul, "momentul fierbinte al renașterii filmului românesc, a rămas în trecut". Nu neagă că ar mai fi văzut pelicule interesante, cum ar fi "Două lozuri, un film nostim care amintește de Jim Jarmusch, dar adevărul amar este că profilul impactului avut de cinematograful românesc s-a diminuat radical în ultimii zece ani.

Filmul lui Bogdan George Apetri, "datorită măiestriei sale regizorale, te duce cu el, asemenae unui roman de Patricia Highsmith". În opinia criticului, el ar putea să însemne un nou început: "O crime drama care ar putea să reaprindă cinematograful românesc", cum sună și titlul cronicii sale. Constatarea este cu atât mai demnă de luat în seamă cu cât filmul Miracol, concurent în secțiunea Orrizonti, este situat în contextul întregii selecții oficiale, în care titlurile marii competiții domină peisajul Mostrei.

Vezi și: Veneția 2021: Puterea câinelui, puterea femeilor

Prezenți cu cinci producții, cineaștii țării gazdă pot aspira la culegerea unor lauri. Bănuiesc că speranțele multora se îndreaptă către Paolo Sorrentino - până mai ieri unul intre favoriții Cannes-ului - unde a avut loc și premiera la Grande bellezza, cu care va câștiga Oscarul 2013. După douăzeci de ani cineastul napoletan s-a întors în ținuturile natale pentru a realiza o comedie melancolică, E stato la mano di Dio, "creația sa cea mai personală - cum o definește el - și, în mod sigur, cea mai emoțională din tot ceea ce am povestit până acum....

La un moment dat îți faci bilanțul și mi-am dat seama că în viața mea de adolescent a existat multă dragoste, dar și multă durere care și-ar putea găsi locul într-o povestire cinematografică. Am vârsta potrivită pentru asta, am împlinit 50 de ani anul trecut". Șochează trimiterea titlului, E stato la mano di Dio - la cunoscuta justificare a lui Maradona pentru golul fără seamăn - mai ales când este vorba de un cineast al cărui model este Fellini.

Paolo Sorrentino și echipa filmului său

Da, dar idolul eroului său din film, un alter ego al autorului, este chiar Maradona, a cărui prezență în viața sa, la 18 ani, s-a întâmplat să fie legată în chip tragic de dispariția părinților. Rămâne de văzut dacă juriul va iubi tot atât de mult acest Amarcord napoletan pe cât l-au prețuit ziariștii care l-au aplaudat la proiecția pentru presă, eveniment mai rar, cum am amintit de multe ori.

Dintr-un alt colț al lumii, din Venezuela, Lorenzo Vigas (care de două decenii trăiește în Mexic), surprinzătorul câștigător la Leului de aur în 2015 pentru Desde alla, trimite semnale ale unei istorii care a marcat generații în America latină. Filmul său La caja (Cutia) evocă dramele adolescenților condamnați să-și caute tatăl dispărut. "În Mexic și în toată America Latină există un n umăr incalculabil de familii dezmembrate -a explicat autorul la conferința de presă - pentru care absența figurii paterne a devenit o realitate de acum normală. Mulți tineri au crescut și s-au format în umbra acestei absențe.

Antonio Banderas și Penelope Cruz din nou parteneri

M-a interesat în mod special. Identitatea însăși a continentului nostru este legată de această realitate. Nu este o întâmplare că, în fapt, fenomene precum peronismul și chavismul au lăsat un semn social, politic și uman atât deprofund. Figura liderului a sfârșit prin a umple, din punct de vedere psihologic, acel gol, acea nevoie a unui părinte care nu a fost niciodată prezent în familie și pe care îl căutăm cu disperare".

Ca și filmul lui Sorrentino, și acesta lansează foarte tineri actori în rolurile principale, Filippo Scotti, respectiv Hatzin Navarrete. Nume cunoscute din alte ediții venețiene sunt și cele ale cuplului de autori argentinieni Gaston Duprat și Mariano Cohn al căror film Il ciudadano ilustre îi aducea protagonistului Oscar Martinez Cupa Volpi în 2016. Cu o narațiune mult mai spectaculoasă de data asta și un umor mai feroce, cei doi semnează, odată cu Competencia oficial, o parodie a lumii cinematografice pe alocuri nemiloasă.

Penelope Cruz și Antonio Banderas sunt din nou parteneri, după întâlnirea din filmul lui Almodovar Los amantes pasajeros. În filmul de acum ea este puțin psihopatică, el - un star hollywoodian fustangiu. Personaje oarecum tradiționale în filmele genului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News