Rezultatul summit-ului de la Vilnius incepe sa devina previzibil. Se contureaza un esec de proportii. Pentru Uniunea Europeana. Acolo, miza este uriasa. Daca Ucraina va intra in Uniunea Vamala Euroasiatica, atunci vom asista la reinventarea Imperiului Rus. Spre nesansa UE. Dar si la Bucuresti miza este la fel de mare, iar tinta, vrem, nu vrem sa o recunoastem, este tot statutul Uniunii Europene. Este, intr-adevar, o saptamana in care UE este prinsa in cleste.
De la prabusirea Uniunii Sovietice, Rusia a parcurs un traseu extrem de interesant. Ma refer exclusiv la dimensiunea geopolitica. A devenit mai intai un factor de instabilitate si un jucator slab. De la o putere mondiala de prim rang, a decazut la statutul unui jucator regional de mana a doua. Apoi, mai ales de cand Vladimir Putin a preluat haturile puterii, Rusia a inceput sa creasca. Mai intai incet si sigur, iar apoi accelerat si sigur. Astazi, este un jucator de prim rang in Eurasia, iar maine poate deveni un jucator global. Acest nou statut il va marca aderarea oficiala a Ucrainei la Uniunea Vamala Euroasiatica, aflata sub controlul Moscovei. Va fi o uriasa piata economica si, nu mai putin, o asociere politica care poate deveni oricand si militara.
Intre timp, Europa a parcurs un traseu invers. Odata cu caderea Zidului Berlinului si la scurt timp de la reunificarea Germaniei, Uniunea Europeana a crescut spectaculos ca suprafata, ca populatie, ca putere economica si, in consecinta, dintr-un jucator regional s-a transformat intr-un jucator global. Apoi, imediat dupa declansare crizei economice mondiale, UE a inceput sa scartaie din toate incheieturile. Mecanismele economico-financiare invechite, de muzeu, nu au rezistat provocarii. Criza in Europa a continuat, iar amenintarea cu disolutia persista, chiar daca este mai putin acuta in comparatie cu anii 2010-2011. Oricum, UE este pe cale sa-si piarda statutul de jucator global atat in raport cu Asia, care trece printr-un proces de crestere accelerata, cat si in raport cu noua Rusie.
Este exact motivul pentru care balanta, aflata intr-un sensibil echilibru, se va inclina intr-o directie sau alta in raport cu asocierea sau nonasocierea Ucrainei la Uniunea Eropeana. Iar astazi, inainte cu foarte putin timp de momentul luarii unei decizii, avem toate semnalele ca previziunile si scenariile realizate in laboratoarele de la Bruxelles nu se vor confirma. In aroganta ei, UE si-a imaginat ca un stat cu dimensiunile si potentialul Ucrainei va accepta, de dragul statutului atat de alunecos de asociat UE si atat de incert de viitor membru, sa-si deschida piata in favoarea statelor europene si sa faca cheltuieli suplimentare fara a primi, la schimb, ceva corespunzator. Si asta in timp ce Moscova ii ofera Ucrainei un parteneriat economic neconditionat, investitii masive si, atentie, gaze mai ieftine. O momeala de nerefuzat pentru Kiev. Bomboana pe coliva o pune UE, conditionand acordul in vederea asocierii cu Ucraina de eliberarea Iuliei Timosenko. Un veritabil afront adus presedintelui ucrinean.
Stau si ma gandesc daca nu cumva, la acest capitol, Germania, singurul stat UE aflat intr-un parteneriat istoric constant si puternic - exceptand cativa ani de razboi –, nu a lucrat, in secret, in favoarea Moscovei. Si de ce ar face-o? Ce interese ar avea Berlinul? Doua interese majore.
Citește mai multe pe CorectNews
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
