Psihologii de animale au studiat relaţia dintre mii de pisici şi proprietarii lor, pentru a crea un chestionar detaliat pentru analizarea animalelor de companie. Exemple de afirmaţii la care trebuie să răspundă proprietarii felinelor includ "pisica mea îşi chinuie prada, în loc să o ucidă direct", "pisica mea miaună sau mârâie zgomotos fără un motiv aparent" sau "pisica mea se agită foarte repede".
Rezultatele ajută la măsurarea nivelelor de răutate, dezinhibare şi îndrăzneală a pisicilor, dar şi gradul de prietenie cu oameni sau alte animale.
Numit CAT-TRI+, este primul instrument care măsoară starea psihică a pisicilor, spun cercetătorii de la Universitatea din Liverpool.
"Credem că, la fel ca orice altă trăsătură de personalitate, psihopatia poate fi măsurabilă, iar unele pisici vor avea un scor mai mare decât altele. E posibil ca toate pisicile să aibă un element psihotic în personalitatea lor, pentru că la un moment dat, acea trăsătură ar fi fost de ajutor strămoşilor lor pentru a vâna sau pentru a lupta pentru teritorii", a declarat Rebecca Evans, care a condus echipa de cercetători.
Aceasta spune şi că acest chestionar, deşi poate părea amuzant, ajută la înţelegerea comportamentului felinelor şi la crearea unui meiu potrivit pentru caracterul lor. Astfel, o felină cu un scor ridicat pe scara îndrăznelii s-ar simţi mai bine dacă ar avea unde să se caţere, unde să stea la înălţime, spre exemplu.
"Îmbogăţirea mediului de viaţă pentru pisicile îndrăzneţe ar putea ajuta şi la reducerea comportamentului agresiv faţă de oameni şi alte animale", a mai precizat Evans, conform Daily Mail.
Pisicile îşi pot reţine stăpânii
Pisicile par să-și urmărească stăpânii în timp ce se mișcă prin casă și sunt surprinse dacă apar undeva unde nu se așteaptă. Descoperirea susține ideea conform căreia pisicile păstrează o reprezentare mentală a stăpânilor lor, chiar și atunci când nu îi pot vedea, o punte crucială către procesele cognitive superioare, cum ar fi planificarea anticipată și imaginația, relatează The Guardian.
Deși cercetările anterioare au sugerat că pisicile vor căuta în locul corect dacă hrana dispare și se așteaptă să vadă fața stăpânului lor dacă le aud vocea, nu era clar cum s-a transpus această abilitate în viața reală.
„Se spune [de asemenea] că pisicile nu sunt la fel de interesate de stăpânii lor precum sunt câinii, dar aveam îndoieli cu privire la acest punct”, a spus dr. Saho Takagi de la Universitatea din Kyoto, Japonia. VEZI ŞTIREA COMPLETĂ AICI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
