EXCLUSIV  Sărata Monteoru, în paragină. Paradox la Buzău: Mii de turiști, zero investiții

Anca Murgoci / 27 dec 2017 / 16:08 Salveaza PDF Comentarii

Imaginați-vă că aveți o casă splendidă, mobilată după ultimul trend, spațioasă și în care ați investit o groază de bani. Acum imaginați-vă că ați fost plecat într-o vacanță scurtă și, când v-ați întors, o bandă de hoți v-a jefuit și apoi v-a dat foc la casă. Ați mai rămas doar cu terenul, unde trebuie să o luați de la zero. 

Cam așa am simțit eu când am ajuns la Sărata Monteoru, județul Buzău. În urmă cu zece ani, stațiunea încă mai strălucea. Acum nu mai este la fel. Dar haideți să o luăm cronologic. A fost cândva un milionar, om de afaceri și polician liberal: Grigore Constantin - Monteoru. Omul ăsta, fost imigrant grec din Bulgaria și refugiat ulterior în România, nu a făcut ce fac azi politicienii, adică proiecte pe hârtie. Omul ăsta, printre altele, a deschis  o mină de petrol în Sărata Monteoru, unică și astăzi pe plan european, dar și două rafinării cu instalații și utilaje aduse din Germania. Lui i se datorează întemeierea stațiunii balneare Sărata Monteoru, după care plâng nostalgicii. Grigore Constantin Monteoru a construit acolo o biserică, o școală primară, o școală de meserii, un spital, o farmacie, locuințe pentru personalul angajat la mina lui de petrol. În 1895, la inaugurarea stațiunii, erau două hoteluri și un cazino. Apoi s-a construit și al treilea hotel. Atracția de aici era reprezentată de bazinele în aer liber, apa sărată, un parc de 16 hectare în care au fost plantate multe specii exotice.

(w670) 

(Staţiunea a avut perioada de glorie până la al Doilea Război Mondial, fiind distrusă după instaurarea regimului comunist. În anii 1970, statul comunist a încercat să redreseze staţiunea amenajând două hoteluri şi a unei baze de tratament)

Astăzi, Sărata Monteoru a ajuns un loc care te face să plângi. Politicienii, an de an, se întrec în promisiuni privind renașterea stațiunii. Dar nu fac nimic. Dacă îi întrebi, se laudă cu tot felul de prostii și aruncă vina pe oricine altcineva, dar realitatea este asta pe care fiecare o poate vedea la Sărata Monteoru.

 (w670)

 

Am fost de Crăciun. Ce-i drept, fiind iarnă, nu prea ai ce să faci acolo. Nici oameni la tratament nu sunt. Doi-trei oameni pe străzi, hoteluri închise, hoteluri lăsate în paragină. Nimic nu mai este ca altă dată și te întrebi cum un om ca Grigore Constantin Monteoru putea, acum 100 ani, să facă atâtea lucruri, iar astăzi nu suntem în stare să îngrijim nici ce avem. Dar dincolo de revolta mea, haideți să vedem ce mai este astăzi Sărata Monteoru. Pe vremuri, funcționa Hotel Parc. Ne-am cazat acolo acum vreo 15 ani. Nici atunci nu era vreun loc luxos, mai era câte un gândac, apa caldă era cu țârâita, dar era atât de frumoasă stațiunea, încât treceai peste orice. Mergeam cu bunicii care primeau bilete la tratament prin Casa de Pensii. De fapt, oamenii în vârstă reprezintă baza turiștilor din Sărata Monteoru. Ei stau cam 12-18 zile pe an și se bucură de un "concediu" binemeritat. În rest, tinerii... ar veni și ei, dar nu au așa multe posibilități de distracție. Există bazinul cu apă sărată, dar este pentru relaxare și odihnă, nu pentru distracție neapărat.

 (w670)

Apoi, în anul următor, ne-am cazat în cel mai râvnit loc din Sărata Monteoru la acel moment - Hotel Ceres. Și mai este un hotel - Montana. Au condiții decente, sunt curate, peste tot miroase a sare, nu ca pe vremuri, dar ne mulțumim cu ce avem.

 (w670)

Acum 12 ani, în Parcul Dendrologic funcționa o tabără pentru copii. Acum, porțile sunt închise și nu mai este permis accesul. Este în reparații de prea mult timp totuși. Când am fost acolo, niciodată nu am văzut pe cineva care să repare, dar poate nu am nimerit în ziua care trebuie. Un loc frumos este Capela Monteoru. În criptele sale odihnesc stăpânii locului - Grigore Constantin Monteoru, soția sa, Elena, și urmașii lor. Un loc neîngrijit, dat uitării, dar acolo, în curte, este o tăcere care îți zdruncină sufletul. Mormintele au fost cândva profanate, iar capela, năpădită de buruieni. De locul în care se odihnește Monteoru nimeni nu mai are timp.

 (w670)

Undeva, vizavi de hotelul Ceres, zac niște bazine de adâncime mare unde, în vremea comunismului, oamenii se scăldau. Acum, sper că nu vă mai surprindă, sunt lăsate în paragină. Nici nu mai poți ajunge la ele pentru a le vedea deoarece zona a fost împrejmuită cu gard.

 

(w670) 

Despre Sărata Monteoru aș putea povesti ore în șir, despre Sărata pe care o știu din copilăria mea care diferă de Sărata de astăzi. Dar cu toate acestea, dacă nu aveam imaginea ei de acum 15 ani, mi-ar fi plăcut. Având în memorie trecutul, mă lovesc de comparații, dar Sărata Monteoru este un loc pe care merită să-l vizitați. Locul ăsta minunat a fost construit de Grigore Monteoru Constantin la sfatul unui medic balneolog francez care i-a deschis ochii asupra importanței terapeutice a apelor din zonă. Măcar pentru acest lucru, care nu s-a pierdut, trebuie să vizitați Sărata Monteoru, care chiar merită să renască, dincolo de promisiunile politicienilor. De fapt, an de an, vara, în sezon, vin și 10.000 de oameni. Turiști sunt mulți, dar investiții nu prea. Așa că, dacă vreți aer curat, sărat, și o apă care să vă țină la suprafață, dacă nu știți să înotați, veniți la Sărata Monteoru!

[citeste si] 


Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.27