Această băutură este asociată cu senzația de confort și de momentele relaxante. Și pe bună dreptate, pentru că ciocolata conține serotonină, un neurotransmițător asociat cu starea de bine, și feniletilamină, un compus legat de eliberarea de endorfine în creier - acele substanțe care induc sentimentul de fericire și relaxare.
De când se bea ciocolată caldă
Consumul de ciocolată lichidă se practică încă din jurul anului 1500 î.Hr. de către olmeci, o civilizație ce locuia în nord-vestul Americii Centrale. Ciocolata nu era consumată în formă caldă la acea vreme, însă varianta rece a devenit apreciată chiar și de către împăratul aztec, Montezuma. Aztecii considerau ciocolata un dar divin cu proprietăți vindecătoare.
Datorită absenței zahărului în acea perioadă, oamenii își îndulceau băutura adăugând ardei iute și condimente. Aceasta a continuat până în anii 1500, când europenii înstăriți au ajuns în America și au adăugat zahăr în băutură, servind-o apoi caldă.
În acele vremuri, ciocolata caldă era considerată o băutură pentru aristocrație, dat fiind că zahărul era încă un lux. Conform „Reader’s Digest”, chiar și regina Marie Antoinette aprecia această băutură, angajând un slujitor specializat în prepararea ciocolatei calde. Medicii au început, de asemenea, să o recomande pentru a masca gustul neplăcut al medicamentelor.
În secolul al XVII-lea, ciocolata caldă a început să apară pe meniurile cafenelelor, fiind servită în cești elegante. Un secol mai târziu, costul ciocolatei a depășit mult prețul cafelei sau ceaiului, ceea ce a dus la dispariția băuturii din cafenele.
În 1917, o campanie de marketing din America a popularizat adăugarea de bezele moi în ciocolata caldă, iar la sfârșitul anilor 1950 a apărut ciocolata caldă instant.
Astăzi, în Italia, ciocolata caldă groasă, asemănătoare budincii, este apreciată, în timp ce în Columbia băutura se servește cu o bucată de brânză moale, iar în Filipine cu bucăți de mango.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
